Am senzatia ca viata mea sta pe loc. Nu se mai intampla nimic. V-ati prins ca am luat o pauza, dar a fost o pauza totala (pe plan personal) de online. M-am refugiat in carti (din alea cu miros de hartie si cerneala), in seri linistite la un pahar de vin si de povesti, in plimbari de primavara… N-am simtit nevoia de nimic altceva. A fost parca o regasire a linistii interioare, o perioada “retro”, fara nimic din ce inseamna tehnologie mondena – tv, facebook, wordpress si altele de genul. Am ales sa traiesc efectiv (nu ascunsa in spatele unui laptop) si a fost foarteee bine, revelator chiar. Ar trebui sa incercati si voi odata.
Insa azi, m-am trezit cu sentimentul ca stau pe loc. Inexplicabil si paradoxal. Am realizat ca inafara de job, restul aspectelor din viata mea n-au mai avansat. Si am o foame de noutati! Insa si o lene de a face ceva… 😀 Asa ca momentan stau si astept sa se intample ceva. Parca si starea mea este ca o alerta, ca linistea dinaintea furtunii. Si se dezvolta parca intr-o stare interioara de agitatie, fara un motiv real. Nu stiu ce se intampla, nu stiu ce ma asteapta si inca nu sunt sigura ca vrea sa stiu. Mi-e bine asa, dar parca ceva lipseste. E totul mult prea obisnuit, mult prea rutinat pentru mine. Nu ma recunosc, ma intreb daca imi place ce am devenit. Oare ma maturizez? ;))
P.S.: Niciodata … :))
P.S.2: Nu am nici macar inspiratie sa caut o poza potrivita postului… Ma scuzati de data asta 😉
@soffys 