Dragoste sau sex?!…

Primesc sms: ce-ți place să faci în weekend?

Să citesc, să gatesc, să fac sex.. să ies să mă plimb, să ies să  alerg, să merg la piscină, să fac sex.. să fac baie cu spumă, să beau un vin, să fac sex…

Dar dragoste îți place să faci?

Nu e tot sex?..

Îmi place să cred că nu… Nu există pasiune mai mare decât să simți pielea fierbinte a persoanei iubite cum tresare sub fiecare atingere a ta… Să  știi că fiecare senzație e amplificată de emoția dragostei.. Să  o vezi cum se abandonează dansului iubirii, contopindu-se cu tine și devenind unul…

Nu știam că esti așa romantic…

Nu e vorba de romantism… E vorba de ceea ce am trăit și știu că există. E vorba de pierderea ta totală în celălalt.. de acea iubire care te lasă să uiți de tot, să te deschizi și să traiești momentul la maxim, fără prejudecăți, fără judecăți, fără bariere de orice fel…

Dragostea complică lucrurile…și implicit și sexul. Apar așteptări și responsabilități care îngrădesc sexul..

Dragostea îți dă libertatea să  te dezvălui celuilalt exact așa cum ești, să te deschizi și să ai încredere, să te abandonezi total celui pe care îl iubesti, să îi arăți cele mai ascunse fețe ale tale, să îi spui cele mai secrete fantezii și să-i dai ocazia să ți le îndeplinească…

Asta deja e utopie… Este relația aproape imposibil de atins!

Cine suntem noi să decretăm că așa ceva nu există? Pentru că ne e frică să încercăm o astfel de relație mai bine stabilim că e imposibil de atins și scăpăm mai ușor? Teama nu te aduce mai aproape de fericire… din contră…

Dacă știam că ești așa filosof povesteam cu tine la prima întâlnire…

N-au fost nevoie de cuvinte atunci… Totul a fost trăire, totul a fost prea real pentru a fi transpus și banalizat în cuvinte. Acum trebuie să mă retrag. Îți doresc să faci cât mai mult sex weekendul ăsta. Te pup!

Să înțeleg că ne întâlnim?

……..

Dar răspunsul nu a mai venit… Tot weekendul l-am așteptat. Fiecare apel, fiecare sms mă făcea să tresar la gândul că e el. Îmi imaginam cele mai nebune fantezii, în care mă suna și îmi zicea să-i deschid ușa și mă lua pe sus și mă punea pe masa din bucătărie sau pe peretele de lângă ușă… Sau mă săruta până îmi pierdeam suflarea și apoi mă punea în genunchi ca pe o sclavă, să îl satisfac până la capăt. Toate mi-au trecut prin cap, intensificând dorința, făcând așteptarea mai chinuitoare…

Advertisements

Pasiunea încotro?…

Ieri mă întreba o clientă: cum faci să reînvii pasiunea? Și mi-a sărit automat gândul la El… la pasiunea pe care a trezit-o în mine, fără prea mult efort. Clienta a insistat cu întrebarea și m-a trezit din visarea mea, făcându-mă să-mi amintesc de ce spunea Esther Perel  într-una din cărțile ei: că pasiunea dispare cu timpul într-o relație din cauza apropierii dintre parteneri. Cu câ ajungi să te cunoști mai bine, mai intim, cu atât pasiunea se pierde… Apropierea sufletească este o piedică în calea dorinței. Pasiunea se naște din mister, din încercarea de descoperire a celuilalt, din atribuirea unor roluri celuilalt; percepția lui în diverse ipostaze.. interpretarea diverselor gesturi din prisma misterului nedeslușit. Însă, în momentul în care ajungi să-l cunoști suficient pe celălalt, îi anticipezi, de exemplu, reacțiile, gesturile, mișcările și nu mai ai nimic incitant care să-ți trezească pasiunea de început. La fel se întâmplă cu tot ceea ce ține de comportamentul celor doi în relație. Devine previzibil, rutinat, neinteresant. Așa că, întrebarea rămâne: cum reînvii pasiunea într-o relație? Ce faci? Te indepărtezi?…