Men

Men

Îmi plac bărbații care știu cum să mă atingă, ca să mă incite. Mai ales dacă la început mă “ating” intelectual. Să mă atragă în conversații ore întregi, asftel încât să nici nu simt cum îmi intră sub piele. Să mă trezesc cu sete de a-i asculta, îndrăgostită de …. memoria lor și poveștile interminabile pe care mi le spun. Să mă țină apoi captivată 15 minute cu un subiect foarte detaliat legat de timp, secunde, rotațiile lunii și calcule matematice complexe, în urma cărora câștigăm 2 ore în plus de viață și să mă facă apoi să mă întreb ce aș vrea să fac în acele 2 ore… :)) Aș alege să le petrec cu el, doar pentru că nu vreau să pierd orgasmul intelectual pe care mi-l oferă…

Îmi plac bărbații spontani. Care te fură pentru o “masă” între cearceafuri când te întâlnesc din greșeală sau transformă o cafea în “orgasmul de dimineață”…

Îmi plac bărbații cu simțul umorului, receptivi la aluzii, care știu să întoarcă o pasă bună ridicată la fileu, dar și să încaseze un As cu zâmbetul pe buze. Cei care au simțul umorului pe gustul meu sunt de obicei și jucăuși, iar asta e un mare atu. Să știe să râdă cu poftă la o glumă trântită printre gemete și să transforme momentul apoi în unul pasional…

Îmi plac bărbații hotărâți, care, exact pe când nu te astepți, te iau și-și bagă mâinile în părul tău, într-un sărut incitant… Te lasă curioasă o perioadă și apoi te iau și-ți satisfac curiozitatea pe îndelete, explorând fiecare zonă, tachinând și gustând, cu atingeri fine la început, dominant și ferm spre final…

Îmi plac bărbații atenți și curioși, să te descopere, să te deschidă, să-ți dezgolească vulnerabilitățile,  să știe să asculte și să înțeleagă orice geamăt, orice fremătare. Să îți intre sub piele și să te facă să ajungi să te încălzești doar când îi auzi vocea la telefon…

E greu să găsești bărbatul care să le aibă pe toate… Așa că alegi să îi guști, în cocktail-uri de câte 2-3 calități, cu curiozitate, nerăbdare și răsfăț!

Advertisements

Fructul din gradina vecinului IV

kiss in the snowDiscutia din acea dimineata reusi sa ma indispuna total. Toata ziua am incercat sa ma scutur de acel gust amar, fara succes. Imi venea sa plec acasa, sa ies din jocul ala prostesc, care incepea sa ma oboseasca. Am ales sa ma retrag dupa-masa in camera si sa citesc. M-am luptat cu trecutul si prezentul, cu dorinte si nevoi Continue reading

Fructul din gradina vecinului III

Bineinteles ca revelionul l-am petrecut din nou toti impreuna, la o cabana in Retezat. Era dimineata devreme si atat de liniste in cabana! Adoram sa admir cum se reflectau razele soarelui in stratul de zapada, creand parca o patura de argint. Imi sorbeam cafeaua la geam, incalzindu-mi mainile pe ceasca aburinda.

admirand zapadaS-a apropiat de mine incet, la fel de timida ca de obicei, dar am simtit-o dornica de apropiere. I-am facut loc pe bancuta de la geam si am ramas tacuta. Nu zicea nici ea nimic. Simteam emotiile plutind printre noi si ma minunam de propria-mi nerabdare. Insa am ales sa nu zic/fac nimic, sa o “fortez” sa se deschida ea prima… Continue reading

Alegeri

alegeri

Stiu ce fac acum. Stiti si voi. Imi caut scuze pentru alegerile pe care le fac. Incerc sa ma explic in fata  mea voastra, caci vreau, nu vreau, desi sunt singura, nu am pe nimeni momentan, ma simt ca si cum as insela. O insel pe ea – sotia lui? Ma insel pe mine? Pe mine cu siguranta ma insel, ma mint, ma imbat cu vorbe dulci, caci doar asa ma pot impulsiona sa merg mai departe. Pe ea? Nici macar nu o cunosc. Am vazut-o de 3 ori in viata mea, de la distanta. Ea nici macar nu stie ca exist. Si totusi ea imi place – din ce stiu de la el. O insel? Are sens sa-mi raspund la intrebarea asta? Ea este alegerea lui. Nu e responsabilitatea mea. Si eu, sub o forma mai ciudata, sunt alegerea lui. El a ales si pentru noi. Pentru mine. A ales sa-mi dea o particica din sufletul lui. O latura a sufletului lui pe care n-o poate impartasi cu ea. A ales sa mi-o dea mie. Nu sunt eu speciala… nu sunt eu singura… dar sunt cea care momentan intelege. Si simte la fel.

Spuneam ca ea imi place. Si, cunoscand intreaga situatie, chiar ma bucur ca e acolo. Ma bucur ca exista, ma bucur ca nu l-am cunoscut pe D. in alte circumstante. Daca ar fi sa aleg, as alege tot postul de amanta in sufletul lui.  Il prefer asa cum e el cu adevarat. Chiar si “bolnav” – cum zice el. Pentru el infidelitatea e o boala frumoasa. 

Desi mi-e greu sa recunosc, nu pot sa spun ca am crezut vreodata ca oamenii, ca specie, sunt monogami. Incercam sa ne conformam unor reguli impuse de societate, insa aceste reguli sunt impotriva firii multora dintre noi. E nevoie de astfel de reguli? Da! Pentru ca altfel s-ar instaura un haos total. Insa, acolo unde este deschidere, intelegere si auto-cunoastere, regulile pot fi incalcate, in taina. Doar in taina.

Alegeri…

Alegeri… Sentimente contradictorii… Decizii… Renunț? Merg mai departe? Merită investiția? Merită așteptarea? Cineva îmi spunea zilele trecute că, cu cât așteptarea este mai mare, cu atât pretențiile cresc și dezamăgirea poate fi mai mare in final. Din păcate cam așa e… Însă mă întreb: e posibil să mă fii înșelat în privința lui? ”Promisiunea” atingerii lui, a sărutului lui fierbinte, umed și năucitor, care aproape m-a lăsat fără suflare, să fie doar amăgire? Și acum îi simt mângâierea pe încheietura mâinii, când mi-a luat mâna în mâna lui și mi-a spus: ”vreau să știu totul despre tine!”… Privirea plină de dorință… răsuflarea plină de emoție… vocea tremurândă… nu pot fi toate minciuni! Și feeling-ul acela intens când mă gândesc sau vorbesc cu el, nu poate fi amăgire! Întâlnești rar astfel de sentimente…

Cred că e păcat să dau cu piciorul înainte de a afla unde ar putea duce. Însă câtă răbdare mai trebuie să am? Cât îi va lua lui să-și facă curaj și să-și depășească temerile? Îl simt acolo, îl simt că vrea, însă se pare că încă sechelele sunt mai puternice. Mingea e la el în teren. Depinde dacă îi place mai mult să dribleze sau să înscrie! :))  Ce comparație am găsit! Dacă stau bine și mă gândesc, sper să-i placă și una și alta. 😉

Așteptarea e luuungă…. Provocarea e maaare… Răbdarea mea nu va cunoaște limite! 😀