Cutiuta cu amintiri…

image

Am deschis o noua categorie: Cutiuta  cu amintiri… aici voi posta cate o experienta din trecut, atunci cand amintirea imi va fi prea puternica, asa cum am facut cu “Fructul din gradina Continue reading

Advertisements

Fructul din gradina vecinului III

Bineinteles ca revelionul l-am petrecut din nou toti impreuna, la o cabana in Retezat. Era dimineata devreme si atat de liniste in cabana! Adoram sa admir cum se reflectau razele soarelui in stratul de zapada, creand parca o patura de argint. Imi sorbeam cafeaua la geam, incalzindu-mi mainile pe ceasca aburinda.

admirand zapadaS-a apropiat de mine incet, la fel de timida ca de obicei, dar am simtit-o dornica de apropiere. I-am facut loc pe bancuta de la geam si am ramas tacuta. Nu zicea nici ea nimic. Simteam emotiile plutind printre noi si ma minunam de propria-mi nerabdare. Insa am ales sa nu zic/fac nimic, sa o “fortez” sa se deschida ea prima… Continue reading

Tornada D.

haos

Cred ca ar trebui sa-l numesc tornada D. 🙂 A intrat in sufletul meu, a intors totul pe dos si a plecat, lasand un haos de nedescris in urma lui. Din aceasta poveste am ramas cu amintirile si cu acelasi prieten bun, cu care imi “beau cafeaua” in majoritatea diminetilor, povestind ca de obicei, dar fara sa spunem nimic, lasand doar sufletele sa danseze in continuare, tinandu-se de mana. Nu s-a schimbat mai nimic, decat ca acum impartasim aceeasi taina, pe care nu ne-o divulgam nici macar noua, de teama sa nu ne inghita cu totul. Tacerea pare sa spuna mai mult decat mii de cuvinte.

Si uite asa .. am ajuns din nou sa tac, atunci cand tot ce imi venea sa fac era sa urlu! Sa-mi strig sentimentele sa le auda toata lumea!  Ziceam ca nu voi mai face aceeasi greseala. Ziceam ca nu voi mai dansa dupa cum canta el… Dar ce poti face cand e singurul cantec pe care-l auzi? Majoritatea barbatilor prefera sa nu vorbeasca despre  sentimente. Nu am inteles niciodata de ce. Sa tii in tine cele mai frumoase emotii, sa nu le impartasesti, ca sa creezi altele…

Poate aici ma ajutati si voi sa inteleg, caci pe mine ma depaseste situatia. Ce aveti impresia ca pierdeti daca spuneti ceea ce e oricum evident ca simtiti?

Problema este ca m-am molipsit si eu de la voi. Imi zicea o prietena zilele trecute ca simt ca un barbat. Adica nu-mi mai exprim sentimentele, evit sa ma implic prea mult, ma multumesc doar cu placerea fizica si nu cer mai mult de atat. Asa ca am nevoie sa inteleg, ca sa pot sa ma vindec. ;;)

Toamna sufletului meu…

E toamna in sufletul meu…
E toamna in par si prin gene,
Pierduta in vise, alene,
De toamna… in sufletul meu.

E toamna prin amintiri,
Departe prin ceata si nori,
E toamna, e frig si e dor,
De toamna… prin amintiri!

E toamna si totusi speranta,
Cand ploua in suflet si in gand,
Cu amintiri, rand pe rand,
De toamna… Si totusi speranta!

Empty soul…

 

De ce o relatie noempty soulua ma arunca tot timpul in trecut? De ce amintirile se rastogolesc peste mine si ma ineaca treptat? Fiecare relatie noua ma aduce in fata unei balante, in care atarna greu trecutul. Totul trece prin filtrul experientelor vechi.. Ma trezesc  retraind sentimente pe care le credeam de mult apuse, in loc sa ma bucur de ceea ce simt in prezent. Imi amintesc stari, emotii, conversatii, cuvinte nespuse, sentimente mute, mangaieri, imbratisari fugare, secrete nocturne, strigate interioare, suflete goale… Golul din suflet doare! Iar armonia si fericirea de acum inca nu reusesc sa-l umple…

Am gresit…

am gresitAm gresit. Am visat cu ochii deschisi, m-am lasat prada viselor si m-am trezit intr-un cosmar. Inca imi sterg sudoarea rece de pe frunte.

Am gresit. Am privit in ochii tai si am vazut armonia. N-am observat cum privirea ti se intuneca si vine furtuna.

Am gresit. M-am daruit complet, fara sa astept nimic in schimb. Am uitat de “reciprocitate”. Faci un pas… fac un pas… asa trebuia sa fie. Dar… am facut doar pasi alaturi de tine, fara sa ne apropiem.

Am gresit. N-am cautat sa te acaparez, am lasat lucrurile sa curga normal. Au curs ca un drog prin venele mele. Perioada de sevraj este un chin.

Am gresit. Am jucat dupa regulile tale. Am asteptat sa te deschizi in ritmul tau si am ajuns sa ma inchid si eu. Am ramas straini cu suflete imperecheate.

Am gresit. Am luat tacerea ta drept indiferenta. Mi-a fost teama sa citesc dincolo de aparente si am afisat aceeasi masca. Acum e prea tarziu sa o dau jos.

Am gresit. Dupa atata timp nu reusesc sa inchid aceasta rana. Cum ma deschid putin, devin vulnerabila si trecutul ma ajunge din urma. Simt ca ma scufund in nisipuri miscatoare si nu are cine sa ma salveze.

Am gresit. Cand ai plecat te-am lasat sa-mi iei o parte din suflet. Te-am lasat sa pleci, fara sa-ti spun ca am gresit!

Alegeri…

Alegeri… Sentimente contradictorii… Decizii… Renunț? Merg mai departe? Merită investiția? Merită așteptarea? Cineva îmi spunea zilele trecute că, cu cât așteptarea este mai mare, cu atât pretențiile cresc și dezamăgirea poate fi mai mare in final. Din păcate cam așa e… Însă mă întreb: e posibil să mă fii înșelat în privința lui? ”Promisiunea” atingerii lui, a sărutului lui fierbinte, umed și năucitor, care aproape m-a lăsat fără suflare, să fie doar amăgire? Și acum îi simt mângâierea pe încheietura mâinii, când mi-a luat mâna în mâna lui și mi-a spus: ”vreau să știu totul despre tine!”… Privirea plină de dorință… răsuflarea plină de emoție… vocea tremurândă… nu pot fi toate minciuni! Și feeling-ul acela intens când mă gândesc sau vorbesc cu el, nu poate fi amăgire! Întâlnești rar astfel de sentimente…

Cred că e păcat să dau cu piciorul înainte de a afla unde ar putea duce. Însă câtă răbdare mai trebuie să am? Cât îi va lua lui să-și facă curaj și să-și depășească temerile? Îl simt acolo, îl simt că vrea, însă se pare că încă sechelele sunt mai puternice. Mingea e la el în teren. Depinde dacă îi place mai mult să dribleze sau să înscrie! :))  Ce comparație am găsit! Dacă stau bine și mă gândesc, sper să-i placă și una și alta. 😉

Așteptarea e luuungă…. Provocarea e maaare… Răbdarea mea nu va cunoaște limite! 😀