Ca un burete…

ca un bureteCand m-am intors, El astepta nerabdator telefonul meu:

Ai ajuns?

Da. Abia am intrat pe usa.

Ok, vin la tine.

Stai! As vrea sa fac si eu o baie, sa ma relaxez un pic…

Perfect! Facem impreuna. Si a inchis.

Dupa 15 min l-am auzit la usa. Aduse o sticla de vin rosu si niste sare de baie cu lavanda. Am zambit, cand i-am vazut sclipirea din privire. Ma asteptam sa sara pe mine, dar s-a indreptat direct spre baie, a dat drumul la apa si a turnat sarea in cada. A deschis si sticla de vin si dupa inca 10 min, in care a aprins si cateva lumanari si mi-a spus in treacat ca fara mine Clujul nu e la fel, eram in bratele lui, invaluiti in apa fierbinte si miresme de lavanda. Era bine. Era familiar. Isi plimba degetele pe pielea mea, printre povesti, trezind fiecare por si fiecare simt la viata. Ma topeam in bratele lui, ma pisiceam si, cu ochii inchisi, ascultam detalii despre concertul la care fusese saptamana trecuta. Ca de obicei, reusea sa ma poarte in lumea lui cand imi povestea, sa vad cu ochii lui si sa simt cu toate simturile, atmosfera traita de el acolo. 

Simteam dorul lui in fiecare mangaiere, in fiecare soapta la ureche si in fiecare dulce imbratisare. Nu l-am mai simtit de mult asa. Dupa ultimele discutii, l-am simtit distant pana atunci. Sau poate eram eu distanta? Nu mai stiu… nu mai conteaza… Daca inchideam ochii imi era bine. Ii simteam bratele in jurul meu, ma rasfata cu mici complimente si imi dezmierda fiecare particica a corpului. Eu doar stateam… amutita, fara cuvinte de spus, cu inima incatusata. Am adormit in bratele lui, fara sa-i ofer nimic, decat prezenta mea. Nu mai am nimic de dat acum, sunt insa dornica sa absorb ca un burete fiecare forma de tandrete, fiecare urma de sentiment, fiecare semn de emotie. Da, de asta am nevoie acum. Sa-mi umplu din nou sufletul cu astfel de senzatii, sa umplu golul din urma cuvintelor nespuse, a sentimentelor ne-urlate, a sperantelor sinucise. Si atat. Fara sa dau nimic in schimb. Spun stop reciprocitatii… cel putin momentan. Pana-mi umplu sufletul… de bine. 

Advertisements

The rest is poetry…

Esti toata ziua la cafele… cu mine cand bei o cafea?

Cand ma inviti…

Astepti invitatie speciala?

O invitatie speciala pentru o fata speciala, nu? ;;)

Ookk… Cafea? Azi? Lunch break? 🙂

Iti dai seama ca nu pot refuza o invitatie asa speciala! 😀 Inima deja imi batea nebuneste. Nu credeam ca o sa-l mai vad inainte de a pleca. Dar… AMR 3 s-au transformat in AMR 6-7… Clipele de dulce nebunie in asteptare s-au extins… si… sansele s-au inmultit.

Dar trebuie sa vii sa ma iei de la birou, ca masina mi-e inca in service…

Ok. La 12:30 trecute fix sunt acolo. 🙂

Ma astepta deja in fata biroului. A intrat in masina si a ramas cu ochii atintiti pe formele piciorului meu, ce se arata de sub rochita. Norocul meu ca era cald afara si fusesem inspirata de dimineata sa imi iau o rochita, niste colanti si botine. Mi-era dor de un pic de “goliciune” dupa atata frig si ploaie. Iar reactia lui a salutat inspiratia mea. 🙂

Am pornit spre centru, la indrumarile lui. Era atent la fiecare miscare a picioarelor mele pe pedale. Parca ma mangaia cu privirea. Cum obisnuiesc sa conduc cu mana dreapta pe schimbator, i-am simtit la un moment dat mana calda peste a mea. Mici furnicaturi mi-au urcat pe brat, pana la ceafa. El imi povestea prin ce a trecut cu masina, ca i-a facut revizie totala, a inlocuit ceva piese si a trecut prin tot felul de peripetii in tot acest proces. Eu… nu puteam sa-mi scot din minte dorinta de a-i simti bratele in jurul meu. Am ajuns la cafenea. Am oprit, dar niciunul nu schita vreun gest de a cobora din masina. El povestea, eu ascultam si visam. Incercam sa-mi imaginez ce e in capul lui, in spatele povestii pe care o turuia. Cand a terminat povestea, a urmat un moment lung de liniste. Il simteam nerabdator, stanjenit si fastacit. Eu eram intr-o continua asteptare. S-a intors spre usa si a dat sa o deschida. Cu un gest involuntar, am intins mana spre el si i-am atins coapsa. S-a intors brusc si mi-a luat capul in maini. Ii simteam degetele afundandu-se in parul meu la ceafa si privirea cautand-o pe a mea. Ne-am privit pret de cateva secunde, spunandu-ne tot ce cuvintele nu spuneau. Apoi m-a cuprins intr-un sarut fierbinte, delicat, sorband parca usor fiecare emotie a mea, fiecare cuvant nerostit, fiecare sentiment inabusit atata timp. Atunci am vrut sa opresc timpul in loc! Asa vroiam sa-l pastrez pentru totdeauna. Al meu, intr-un sarut! Nu stiu cat a durat… dar s-a desprins la un moment dat si si-a luat telefonul. Am vazut doar pe ecran scris mare : goodbye. Vii acum cu mine? Doar noi doi… Intrebarea o auzeam cu ecou, inmarmurita de reactia lui. Fara sa clipesc macar, am spus cu cel mai larg zambet in priviri Da!  Mi-a indicat cel mai apropiat hotel si am pornit. Simteam ca-mi tremurau picioarele pe pedale, in timp ce mana lui calda poposea pe coapsa mea, miscandu-si usor si fin varful degetelor. Am ajuns la hotel si pana sa realizez ce se intampla, a sarit din masina si a ajuns la usa mea. A deschis-o, m-a luat de mana, m-a ajutat sa ies si m-a condus spre intrare. M-a rugat sa-l astept pe canapea. A rezolvat la receptie si am pornit amandoi spre lift. Inimile ne dansau de fericire. Inainte sa se inchida usa liftului gura lui o cauta pe a mea… cu atingeri de buze moi, calde, fine… Un sarut ce ascundea tot dorul strans de atata timp… Mi-a strecurat cartela in mana si m-a ridicat in brate, continuand sa ma sarute. Usa liftului s-a deschis, usa camerei s-a deschis… fermoarul rochiei s-a deschis… Iar restul e poezie…

Sarutul…

De doua zile ma gandefirst kisssc cum sa descriu emotia, trairea, dorinta… manifestarea primului sarut si nu am reusit inca. A facut-o Adrian mai bine decat mine… Descrie aproape la virgula experienta mea de acum 3 zile. Citind, am retrait cu fiecare cuvant fiecare dor, fiecare emotie, fiecare atingere… din Sarutul care arde! Mai mult nu mai pot spune…

Suflete tinandu-se de mana…

Claxon. “ce-aSuflete tinandu-se de manam facut?” Ma uit stanga … Ma uit dreapta… Spate… Aaahhh…” Tu erai?” Imi face semn sa trag pe dreapta. Intra in masina si simt cum inima mi se urca in gat. Foarte natural imi pune mana pe picior si zice cu un zambet dezarmant in priviri:  “ai timp de o cafea?”.  Incuviintez din cap, caci imi cam pierdusem glasul si imi spune sa ma tin dupa el, ca stie el unde sa mergem. Il urmez, ascultatoare, in timp ce gandurile joaca pingpong in capul meu. De ce i-am lasat portita deschisa spre sufletul meu? Acum tranteste usa de perete si intra pana in strafunduri! Am zis ca sunt stapana pe situatie, am zis ca ma descurc eu dupa ce pleaca… Insa emotiile care imi strabat corpul din momentul in care a intrat la mine in masina, imi spun ca am cam dat de dracu’. 😀 E ciudat cum poti sa te cenzurezi timp de 5 ani, sa te controlezi, sa nu te lasi dus de val si in cateva zile sa mototolesti autocontrolul si sa-l arunci la gunoi… sa te lasi in cadere precum o cascada si sa simti cum sentimentele navalesc peste tine si te afunda tot mai adanc…

Ne asezam la masa si il vad cum ma priveste vesel si spune: “Nici nu stii cat ma bucur ca te-am intalnit! Abia acum realizez cat de putin familiari suntem unul cu altul.. Am niste emotii acum ca te vad in fata mea…”

Uimita de sinceritatea dezvaluirilor lui, imi ascund privirea in pamant, ca nu o pot sustine pe a lui. Ma bucur sa aud ca nu doar eu sunt emotionata. Incet reusesc sa ma relaxez si il privesc senina. Ochi verzi, par saten, inalt… mai inalt ca El, privire sincera si calda… Da, nu sunt obisnuita cu el… Nu mi-e familiara prezenta lui, insa ii simt sufletul langa al meu. E de ajuns sa ne uitam unul la altul si sa stim ca sufletele ni se tin de mana. Subiectul ramane in aer. Vorbim banalitati… Cautam subiecte care sa umple timpul si sa sparga tacerea dintre sufletele noastre. Tot ce vreau sa-i spun ramane in varful buzelor… si realizez ca nici nu e cazul sa spun ceva, ca stie.. si stiu… Conversatia privirilor spune tot… oglinzile sufletelor ne reflecta emotia, sentimentele si lumineaza canalul de comunicare. In valtoarea povestilor, intinde mana si o acopera pe a mea, continuand sa asculte si sa aprobe aberatiile mele despre trafic, vreme si hypermarket. Caldura mainii lui imi spune ca ii e dor de tot ce n-am trait. Ii prind varful degetelor in palma mea, sa stie ca traim aceeasi drama a necunoscutului. Continua cu Festivalul din weekend, pretul la benzina si filmul pe care vrea sa il vada. Ii inteleg emotia din strangerea de mana, dorinta din mangaierea abia perceptibila a degetelor si haosul din suflet din privirea patrunzatoare. Traim aceeasi poveste, impartasim aceeasi taina, privim acelasi rasarit… Cerem nota, caci ne-am spus tot ce aveam de spus. Ne imbratisam, ne indepartam aparent detasati, iar sufletele noastre pleaca dansand, tinandu-se de mana…

Urc in masina si primesc mesaj… “Inca nu stiu cand plecam, s-ar putea sa se mai amane putin, caci ii lipsesc ceva acte. Mai avem timp…” Nu stiu daca sa ma bucur sau sa-mi fie teama… Dar sufletul danseaza in continuare…

Invitație la… chat

După o invitație offline pentru povești online, azi la 11 pm ne-am întâlnit gândurile. Deși era la mii de km depărtare, emoțiile mă tulburau de parcă ar fi fost lângă mine.

– Remember me?

– More than I want to! 😛

– Încă supărată pe mine?

– Nuuu! Ai noroc că eu colecționez doar clipe fericite… restul nu le dau nici la reciclare! (Chiar nu mai am niciun resentiment! Ciudat ce efect are omul ăsta asupra mea!)

:)) Mi-era dor de replicile tale!

– Doar de ele?

– Cerșești confirmare?

– Hmmm… 1-0! (Mi-a servit-o! )

– Ținem scorul?  

– Nu, dar dacă te egalez îmi răspunzi. 🙂) Că văd că tare îți place să ocolești ”confirmările”.

– Eu te-am invitat, chiar dacă doar online… deci… ce confirmări mai vrei? 😛

– Nu știi că fetele au nevoie tot timpul de ele? Astea sunt deliciul comunicării…Și dacă e să ne gândim la noi doi… măcar confirmări să primesc!!

– 1-1! Bravo! Te-ai mișcat rapid! 🙂) Ți-ai câștigat răspunsul: nu doar de ele mi-e dor! Mi-e dor de mirosul tău înnebunitor! De zâmbetul sincer ce-ți trezește ochii la viață! Mi-e dor să te aud gemând ușor,  când te lași pradă sărutului meu! Ajunge? Îți mai spun?

Inima mi-o luase deja razna! Ce mă enervează omul ăsta!! Cum știe să mă facă și numai din cuvinte!

E suficient! Văd că la vorbe ești foarte bun! Dar… nu știu dacă ai auzit ultimele știri: faptele contează! 😉

– Parcă ziceai că doar clipe fericite colecționezi! Simt o ușoară urmă de resentiment? 🙂

– Nuuuu… dar îmi place să te tachinez! Că știu că te sperii…

– Da? Asta e impresia ta?

– Ce altceva aș putea crede? Decât că ți-e teamă??

– Hmmm…. teamă… nu cred că e cuvântul potrivit!

– Nu? Atunci care ar fi? Joacă?

– Joacă?? De asta ți-e teamă ție?

– Nu mi-e teamă de nimic, în ce te privește! Decât eventual de a nu se pierde interesul de la prea multă așteptare!

– Cred că la capitolul ăsta încă stăm bine. Interes avem cu carul, nu? 🙂)

– Ai vrea să fii sigur, nu-i așa? Dar… din păcate trebuie să plec. Mă așteaptă fetele.. girls night out!

– Da? …. credeam că te am mai mult în seara asta! Să-mi alin dorul…

– Altadată…Sorry, dar nimic nu detronează o seară a fetelor.

– Aha.. Am înțeles. Mâine atunci? Same time, same place? ;))

– Nu…

– Nu?

– Eventual mai devreme… că nu mai pierd nopțile la povești! Țin la somnul meu de frumusețe. 🙂

– Ok… la 10 atunci?

– Done! Am fugit că a venit taxiul. Puuuup! 🙂

Și am ieșit. Am intrat în baie să mă fardez. Normal că taxiul nu venise, căci nici nu-l chemasem încă. Îmi trebuia puțin timp să-mi revin. Nu se putea să mă vadă fetele așa. Îmi era greu să-mi ascund emoțiile. Câteva inspirații adânci, puțin ruj pe buze și blush în obraji și… încă îmi tremurau picioarele. Să vezi acum ce noapte o să am, la cât de euforică sunt! 😉

 

 

Blind date…

Stau la bar cu spatele la intrarea în restaurant și îmi beau liniștită vinul de Bordeaux. Știu că va veni… și presimt că vom petrece câteva minute stânjenitoare, în care vom încerca să ne obișnuim unul cu altul, iar prezența lui nu-mi va spune nimic… Parcă cel din fața mea nu ar avea nici cea mai mică legatură cu bărbatul care mi s-a deschis în lungile noastre conversații nocturne de pe net…

Pierdută în gânduri… am auzit parcă niște pași… Cineva se apropia hotărât de bar. O emoție puternică m-a cuprins. Surprinsă de propria reacție, i-am simțit parfumul și am vrut să mă întorc, să mă asigur că e el… Dar certitudinea că doar el putea crea acea senzație de dorință amestecată cu o stare de așteptare chinuitoare, mi-a țintuit privirea pe paharul de vin. S-a apropiat și a facut cel mai neașteptat gest: m-a surprins cu o mușcătură ușoară de gât, jos lângă claviculă, în locul în care orice atingere îmi trezește toate simțurile…

Fără să am timp să reacționez, s-a așezat liniștit lângă mine la bar și a comandat și el un pahar de vin. Mi-era teamă să-l privesc, căci simțeam că îmi va citi în ochi tulburarea, pe care nu reușisem încă să o controlez. Am respirat adânc și… timidă (stare nouă pentru mine!!), mi-am ridicat privirea, prinvindu-l treptat, mai întâi mâinile, apoi pieptul… și în final chipul. Avea niște mâini atent îngrijite, pe care deja mi le imaginam alunecând carnal pe mine… Pieptul îi dezvăluia calmul cu care mă privea, ridicându-se ritmic, ușor, odată cu respirația liniștită. Zâmbea… afișând cea mai naturală atitudine de bărbat sigur pe el, ușor amuzat de debusolarea ce mi-o citea pe chip. Am zâmbit și eu stângaci, uitând parcă toate articolele de seducție citite până atunci. Nu puteam să spun nimic. Parcă fusesem luată pe sus de evenimente și mă simțeam prizoniera fără de scăpare a situației. El, simțindu-mi tulburarea, mă studia atent, încercând parcă să comunice doar din priviri. Îmi respecta starea și nu spunea nimic. Stăteam și ne priveam doar, în tacere, îndelung, gustând din plin fiecare trăire, imaginându-ne doar ceea ce amândoi ne doream atât de puternic. Era înalt, ușor grizonat, cu ochi negrii, profunzi și mă privea ca și cum “cutia Pandorei” se inventase doar pentru noi. Nu era frumos, dar era Bărbat! Fiecare mișcare abia perceptibilă a lui mă făcea să tresar în interior. Simțeam cum tensiunea creștea și ne învăluia excitant, absorbind fiecare simț în jocul ei. Îi auzeam respirația parcă incitată, îi simțeam parfumul ademenitor și mă pierdeam în privirea lui, în care citeam toate promisiunile erotice scrise în cărțile amanților budiști.

În încercarea de a mă scutura de acea plasă în care mă simțeam prinsă, mi-am luat paharul de vin, l-am închinat spre el și am luat o înghițitură bine-venită. Am respirat adânc în timp ce puneam paharul înapoi și am reusit să-mi recapăt o mică parte din cumpătul pierdut. În trecere, mi-au căzut ochii asupra ceasului de pe perete și am rămas înmărmurită când am realizat că trecuseră 40 de minute de când venisem…. și nici unul nu scosesem un cuvânt. Citindu-mi mirarea pe chip, s-a aplecat ușor spre mine, mi-a luat mâna în mâna lui si, în timp ce îmi mângaia abia perceptibil încheietura, spuse:

“- Se face târziu… ar trebui să plecăm.”

Adunându-mi forțele, am aprobat din cap și m-am ridicat. Atunci, pentru prima dată, l-am văzut cum, privindu-mă de sus până jos, și-a pierdut și el cumpătul. Ochii i-au scânteiat de dorință, iar gura i s-a între-deschis puțin, scoțând un ușor oftat, ca un geamăt scăpat de un amant ce încearcă să-și înăbușe trăirile în timpul sexului. Privirea îi alunecă pe întreaga mea rochie neagră, atent aleasă în acea seară, coborând pofticios de la decolteul meu, pe talie, pe coapse, până jos pe picior, unde bareta pantofilor îmi îmbrățișa glezna. A rămas puțin așa, pierdut pe pielea ușor arămie ce se arăta prin crăpătura de pe picior a rochiei, văzând parcă cu ochii minții cum s-ar mula obraznică coapsa în frământarea mâinilor lui… Și-a dres apoi repede glasul și s-a întors spre barman să plătească.

Mi-am luat geanta de pe scaun și am pornit nesigură spre ușă. Încercam să fug de el, să reușesc să-mi recapăt calmul, să îmi revin, să mă simt din nou stăpână pe situație. Respiram adânc, concentrându-mă pe toate experiențele eșuate din trecut, încercând să banalizez și această întâlnire. Când m-a cuprins din spate de umeri și m-a condus mai departe afară, am simțit că totul a luat foc în jurul meu… Inima o luase razna, toate simțurile mi se treziră din nou, implorând să fie stimulate până la refuz! Răcoarea de afară mi-a adus o gură de aer proaspăt și un strop de stăpânire, cât să nu mă scurg din brațele lui. Se apropie de urechea mea și îmi șopti în timp ce mă conducea spre colțul străzii: iți chem un taxi? Întrebarea veni ca o palmă, care parcă mă stârni și mai mult. Gândeam : “mergem la mine sau… ?” A deschis ușa din spate a primului taxi de lângă noi și m-a ajutat să intru. S-a aplecat apoi și, ca prin vis, am simțit buzele lui fierbinți mistuindu-mi gura într-un sărut lung, apăsător, flămând… Gura mea o căuta pe a lui, nesatulă și pofticioasă, în timp ce el îmi prinsese fața în mâini și mă sorbea. Mă topeam în acel sărut și, ca într-un strigăt de disperare, mi-am băgat degetele în părul lui și am tras, înăbușind în acest gest toată dorința ce mă fierbea. A scos un geamăt stins de sărut și s-a retras… lasându-mă răvășită pe bancheta din spate. S-a întors spre taximetrist și i-a spus adresa mea. Apoi, ducând-și mâna la gură și furând un sărut pe care mi-l așeză pe buze, îmi spuse “noapte bună” și închise ușa la mașină, în timp ce taximetristul porni în noapte…