Tango emotional

image

Te-ai jucat pana acum de-a controlul emotional? Ai invatat sa te retragi emotional dintr-o relatie atunci cand simti ca e prea mult, chiar daca ramai in continuare in acea relatie? De ce ai face asta? Pentru sanatatea relatiei si mai ales pt sanatatea ta mentala. Am innebunit, asa-i? ;))
Insa pune-te in situatia mea: eu aici, cu sufletul acolo. El acolo, cu sufletul in 2 parti. Stiu f bine ca Continue reading

Advertisements

Alegeri

alegeri

Stiu ce fac acum. Stiti si voi. Imi caut scuze pentru alegerile pe care le fac. Incerc sa ma explic in fata  mea voastra, caci vreau, nu vreau, desi sunt singura, nu am pe nimeni momentan, ma simt ca si cum as insela. O insel pe ea – sotia lui? Ma insel pe mine? Pe mine cu siguranta ma insel, ma mint, ma imbat cu vorbe dulci, caci doar asa ma pot impulsiona sa merg mai departe. Pe ea? Nici macar nu o cunosc. Am vazut-o de 3 ori in viata mea, de la distanta. Ea nici macar nu stie ca exist. Si totusi ea imi place – din ce stiu de la el. O insel? Are sens sa-mi raspund la intrebarea asta? Ea este alegerea lui. Nu e responsabilitatea mea. Si eu, sub o forma mai ciudata, sunt alegerea lui. El a ales si pentru noi. Pentru mine. A ales sa-mi dea o particica din sufletul lui. O latura a sufletului lui pe care n-o poate impartasi cu ea. A ales sa mi-o dea mie. Nu sunt eu speciala… nu sunt eu singura… dar sunt cea care momentan intelege. Si simte la fel.

Spuneam ca ea imi place. Si, cunoscand intreaga situatie, chiar ma bucur ca e acolo. Ma bucur ca exista, ma bucur ca nu l-am cunoscut pe D. in alte circumstante. Daca ar fi sa aleg, as alege tot postul de amanta in sufletul lui.  Il prefer asa cum e el cu adevarat. Chiar si “bolnav” – cum zice el. Pentru el infidelitatea e o boala frumoasa. 

Desi mi-e greu sa recunosc, nu pot sa spun ca am crezut vreodata ca oamenii, ca specie, sunt monogami. Incercam sa ne conformam unor reguli impuse de societate, insa aceste reguli sunt impotriva firii multora dintre noi. E nevoie de astfel de reguli? Da! Pentru ca altfel s-ar instaura un haos total. Insa, acolo unde este deschidere, intelegere si auto-cunoastere, regulile pot fi incalcate, in taina. Doar in taina.

Update…

Long time, no writting… Multă muncă, proiecte noi, delegații, hoteluri… oboseală… Și uite așa e aproape primavară. Aproape ca în sufletul meu. 🙂 E ciudat cât de ușor se pot apropia 2 oameni. Doar prin povești, sinceritate, destăinuiri.. Am povestit mult, dar n-am mai reușit să notez. Am aflat multe, nesperat de multe și am găsit răspunsul la niște întrebări.

Cel mai important: ”fructul interzis” e ceva la ce nu mă așteptam. Trebuie să recunosc că tot acest timp am crezut că este căsătorit. De fapt, realitatea este alta: mai de mult a trăit o iubire intensă, o dragoste foarte pasională. Totul era prea frumos ca să fie adevărat și s-a sfârșit într-un mod ciudat, foarte de neînțeles pentru el: ea i-a spus într-o zi că de fapt ea are o sensibilitate tactilă foarte scăzută, că simte foarte puțin din tot ceea ce manifestă și că… ea nu a avut niciodată în viața ei orgasm. Că a mimat de fiecare dată totul, nu doar cu el, că știe că a greșit, dar așa a fost ea de la primul ei iubit, care i-a spus că îi place să o audă gemând, urlând chiar!…  Și atunci totul s-a năruit pentru el: realitatea, încrederea, pasiunea, dragostea… Nu înțelegea de ce ea îl mințise tot acest timp, de ce a jucat atâta teatru, de ce nu a avut încredere în el să-i spună de la început,  cum de el nu și-a dat seama, ce a fost real din tot ce au trăit etc. N-a putut să treacă peste asta și s-au despărțit. S-a închis foarte mult în el, și-a pierdut încrederea în el, în femei, în  relații, în tot. A avut o perioadă lungă, de vreo 6 ani, în care s-a folosit de toate femeile pe care le-a cunoscut, fără să le ofere nimic în schimb, fără să-l intereseze sentimentele, dorințele, așteptările lor… Apoi, timp de 2 ani a luat pauză de la tot, s-a canalizat pe el, a trecut prin mai multe etape de dezvoltare personală, a facut și terapie, a reușit să înțeleagă că ea avea de fapt o problemă, că nu el fusese de vină și, în măsura în care a putut, a iertat-o. A încercat chiar și o relație de 9 luni, care nu a mers, pentru că erau prea diferiți, cu alte așteptări de la viață, și… în final, a dat peste mine și………. toate temerile vechi i-au revenit. Sechelele legate de realitatea a ceea ce simte îl macină și îl fac să păstreze distanța, pe cât poate. Însă e cam greu… 🙂

Povestea m-a dat și pe mine peste cap, m-am chiar speriat, mi-am dat seama că o să fie greu să-i câștig încrederea, că nu depinde numai de mine, că până nu o să reușesc nu o să putem avansa prea mult etc. Însă, cu timpul, am realizat că eu nu trebuie să fac nimic, decât să fiu eu, că nu port vina tuturor femeilor din viața lui și că doar el singur își poate rezolva problema. Așa că aștept… povestesc… ard de nerăbdare … și… las primăvara în sufletul meu. 🙂 Dar… problema este că rândul meu de destăinuiri nu a venit încă. Și mă întreb cât o să pot să mă deschid eu în fața lui, fără să-l speriu și.. oare o să mă înțeleagă? …

Destăinuiri… sau nu?

Sâmbătă după-masa. Primesc sms:

El : Hello!

– Ooo, hello!

– A doua oară săptămâna asta. Still keeping track?

– :)) Să zicem că ai câștigat ceva teren…

– Dacă îți spun că de câteva ori pe zi mă gândesc să fac asta… zilnic… mai câștig câțiva metri? :p

– Să zicem că apreciez! Daar… doar asta te gândești să faci când te gândești la mine?

– Asta e lovitura sub centură… acolo prefer mai finuț. 😛

– :)) Eu am rămas la “va urma” … Am zis să continui de acolo…

– E un subiect cam delicat de discutat prin sms.

– Ne vedem deci la o poveste? ;;)

– Ne vedem, dar nu azi.

– Aha… iar mă pasezi.

– Promit că soon. Dar îmi trebuie un pic de curaj să mă destăinui. 😀

– Nu vreau să te grăbesc. Dar chiar m-ai facut curioasă cu fructul interzis. Mi-e și teamă să mă gândesc ce vrea să însemne.

– Îmi place să te știu curioasă. Înseamnă că te gândești la mine.

– Te credeam suficient de capabil să mă faci să mă gândesc la tine și altfel.

– Nu știu… sunt?

– Vrei hrană pentru ego? Trebuie să mai muncești pt asta.

– Ce rea ești cu mine! 🙂

– Păi… dai cu țârâita.. dau cu țârâita. Reciprocitate! Cel mai sănăos mod de a construi o relație.

– Reciprocitate zici? Hmmm… Ceri ceva ce tu nu oferi… De ce oare?

– Cum adică?

– Te plângi că eu te caut rar… De câte ori m-ai căutat tu?

– Ah…întotdeauna am avut senzația că aș putea deranja.

– Ți-am zis eu vreodată asta?

– Nu… dar…

– Stop assuming! 🙂

– Yup, ai dreptate. Old habbits die hard…

– ??

– Să spunem că am avut și relații mai puțin perfecte înainte… 😀

– Există relații perfecte?

– Ok… Point taken. M-am exprimat greșit. Am avut relații mai puțin comode… cu multe complicații.

– Căsătorit?

– Contează?

– Pură curiozitate… A fost pe sentimente sau pe interes?

– O femeie nu prea poate avea relații fără sentimente…

– Cum nu? Nu e în trend relația fără implicații? Nu asta caută femeile în ultimul timp?

– Eu zic că aparențele înșeală. E poate un mecanism de apărare. Majoritatea bărbaților fug de relații, iar femeile încearcă să se adapteze. Dar totul e la suprafață. Sunt poate mai câștigate așa.

– Cum adică?

– Păi… dacă el simte și îi spune, a spus-o el primul. Dacă el nu simte, fata cade în picioare, căci nu-și arată sentimentele.

– Mda… e ciudat jocul ăsta de care-pe-care. Nu l-am înțeles niciodată.

– Nu? Dar ce… tu nu-l practici? 😛 (îl practică la greu, if you ask me!)

– Din câte știu nu.

– Mă bucur că îți place să crezi asta. ;)) Acum va trebui să te las, căci trebuie să plec. Aștept cu nerăbdare continuarea. Pa paaa!

– Daaa și eu aștept …. mai multă implicare din partea ta. 😛  O zi minunată!