Ciudat… In adolescenta si chiar pana târziu, dupa facultate, tristetea ma inspira. Puteam sa scriu (diverse, chiar si poezii) doar cand sufeream. Acum, tristetea parca ma inhiba. Nu mai pot sa scriu, sa ma exprim, sa ma eliberez de tot ce e in sufletul meu. Totul e înăbușit, totul e sugrumat, fără cale de ieșire. Si, in loc sa ma descătusez, sa pot apoi respira aer proaspăt, putrezesc parca mocnit. Nu ma pot bucura de primăvara – așa indecisa cum e ea, nu ma pot bucura de prieteni, nici măcar de mine. Lancezesc doar intr-o stare de latenta, intr-o continua așteptare, foarte pasiva. Si ma urăsc pentru asta! Ma urăsc pentru faptul ca nu am puterea sa merg mai departe. Ca nu găsesc resurse sa-mi vindec sufletul. Ca nu reușesc sa vad lumina de la capătul tunelului.
Cum era? Toate trec… Aștept sa treacă!
@soffys 
Toata viata asteptam ceva. Dar depinde cum asteptam. De ce crezi ca chinezii mananca orez cu betigasele? Pentru a-si antrena rabdarea si a-si ocupa timpul. 🙂 Nu mai stii ce sa faci cu timpul tau si asta inseamna ca ai prea mult timp in care te poti analiza din perspectiva. Perspectiva care nu e chiar frumoasa. Ai acel sentiment ca ai trait tot si ai vazut tot, sau in tot ce ai putea vedea sau trai nou exista un deja vu. Uneori trebuie sa te reobisnuiesti cu o viata simpla. O viata simpla in care esti focusata pe bunastarea ta iti va vindeca sufletul mai bine ca orice leac miraculos. Vei simti ca ai dat timpul inapoi. Dar inceputul… al naibii inceput… e asa de greu. 😀
Good point! 😉
Nu trece nimic! Se pune acolo câte ceva, undeva într-un colţişor. Şi iese din când în când … “Restul e numai Chopin şi durere”… cum spune un poet…
Toate trec…toti trecem…
toate trec si noi cu ele….dar trebuie sa incercam totusi sa facem ceva cu viata noastra…asta pt ca daca facem ceva cu viata noastra conteaza cati ani traim , daca nu , nu,,,,seara optimisyta sa ai…
Subscriu…
si totusi…PUTEREA este in tine cu siguranta….ai nevoie de un click care sa o puna in valoare….cand va veni acest click depinde doar de tine…NU TE LASA !!! zi plina de bucurii sa ai…
Acum e Decembrie… obviously. A trecut mai bine de o jumatatea de an de cand am mai auzit ceva de la tine. Mai ai cuvinte? Nu povesti, doar cuvinte. Fii abstracta: pune-le pe toate intr-o sticla de… (whatever your poison is) si arunca-le intr-o insemnare. Dintotdeauna mi-au placut anagramele 😀