It’s all coming back to me!

it's all coming back to me

Isi duse mana incet sub barbia mea, pregatit sa ma opreasca atunci cand e cazul. Dupa cateva secunde ma opri gemand, cu un gest scurt, de ridicare a barbiei. Imi place acest gest al lui, ma incita si de fiecare data cand il face, desi stiu ca e spre binele meu sa ma opresc, imi vine sa continui pana il simt cum explodeaza si se elibereaza cu gemete surde. Dar de data asta m-a tras hotarat de barbie in sus, uitandu-se in ochii mei, mi-a prins gura intr-un sarut captiv si  dintr-o miscare m-a intors pe burta. Mi-a prins mainile cu o mana deasupra capului, mi-a apropiat de tot picioarele si  stand deasupra mea, s-a lasat sa alunece incet inauntru, sa simt treptat fiecare senzatie interioara. Ii simteam respiratia tremurata, profunda, pe gat si simteam furnicaturi urcandu-mi pe sira spinarii. Se misca adanc, stiind ca asa imi place, caci imi atinge toti centrii sensibili din interior, amplificand placerea. Se juca cu mine (si cu el) pana la limita si se oprea, gemand. Cand intra din nou, il simteam foarte excitat, miscandu-se cu atentie, stiind ca se joaca cu focul.  Ma chinuia cu senzatii puternice si neterminate. Ma tinea intr-o asteptare continua, prelungind placerea, tachinandu-ma, vrand ne-vrand. In timp ce isi controla cu greu reactiile, mi-a soptit la ureche:

Cum sa te duc la orgasm cand ma exciti atat de tare?

Inveti, i-am raspuns, stiind ca asta il va motiva.

Advertisements

Pofte tarzii in noapte…

Image

Mi-e pofta sa domin… Sa o lipesc de un perete, cu degetele afundate in parul ei, sa o aud cum imi geme in ureche, cu jumatate de buza pierduta in sarutul meu apasat! Sa o ingenunchez apoi treptat, sa-i simt atingerile umede pe sani, pe abdomen, pe coapse… si sa ii afund capul intre picioarele mele. Sa ma joc pe sarutul ei, alunecand excitant, miscandu-ma in ritmul ei, cu un picior ridicat pe birou. Sa o intind apoi pe birou, si sa o chinui, gustandu-i pofticioasa savoarea, inmuindu-mi degetele in ea, umeda si fierbinte… Da, am pofta sa o domin si s-o pierd intre contractii si valuri de placere!

Because of you, Gladiola

Rasfat… la feminin!

Rasfat… pe toate planurilrasfate… Rasfat vizual, auditiv, olfactiv, gustativ si… mai ales tactil ;)! O saptamana nebuna, in care mi s-a demonstrat ca barbatii inca stiu sa faca curte, ca stiu sa trateze o femeie ca pe o … femeie, sa o faca sa se simta unica, speciala, apreciata si muuult dorita! Si in fiecare seara petrecuta impreuna a stiut sa ma conduca, ca un gentleman, pana in fata usii, sa ma sarute de noapte buna – in stilul caracteristic, de ma lasa fara suflare si cu vulva umflata de dorinta… si sa plece, pierdut in noapte.

La inceputul discutiilor noastre mi-a promis ca ma va curta ca la carte! Am ajuns si in acel moment… cu timp, chef si nevoie de asa ceva! Am si uitat cum poate fii o seara la Teatru… una la restaurant… o plimbare prin parc… o dupa-masa la Spa… o noapte la film… una la concert… alta in club… la private party… after party… etc, cu acelasi barbat… care te soarbe de fiecare data din priviri, te invaluie in dorinta si te ucide cu distanta pe care reuseste totusi sa o pastreze. A fost un joc al lui… pe care l-am acceptat, in ideea ca avem tot timpul din lume la dispozitie! Ne-am tatonat… ne-am tachinat… ne-am chinuit reciproc… amplificand o dorinta de mult trezita… pana am ajuns in punctul in care, eu cel putin, ma obisnuisem sa nu mai astept mai mult. Eram ca in liceu… cu saruturi pasionale furate in colt de strada, atingeri fugare pe bancheta din spate a taxiului, sperante inabusite in fiecare seara, asteptand momentul care nu mai parea sa vina! M-am lasat pe mana lui, asa cum am facut toata aceasta perioada, de cand il stiu. I-am jucat jocul, pentru ca era ceva nou, ceva inedit, ce trezea si in mine sentimente pe care nu stiu daca le-am incercat vreodata. M-am redescoperit, in deplina mea feminitate, scoasa la iveala de rasfatul cu care m-a inconjurat! M-a facut sa ma simt femeie.. apreciata, dorita, adorata!

Cand a venit momentul daruirii, totul a fost ca o imbinare a doua trupuri perfect construite unul pentru altul! M-a pus pe perete inca de la intrare… m-a ridicat si m-a strivit cu greutatea lui, intr-un sarut etern, interminabil parca. Setea cu care ne cautam… nebunia cu care ne descopeream, inspectand cu toate simturile fiecare particica a corpului celuilalt… Mirosul, gustul si atingerile se contopeau, formand parca o sfera de senzatii nemaitraite inca! A fost ca un tango, o imbinare de pasiune, furtuna, calm, tandrete…

Nu stiu cat a durat totul, dar stiu ca niciunul nu ne-am grabit sa se incheie…  A fost cel mai lung preludiu din viata mea! Nu stiu daca a ramas vreun centimetru al corpului care sa nu fi fost privit, mangaiat, sarutat, lins, supt, muscat… Fiecare atingere era mult prelungita, ducand senzatia pana la extrem! Simtea de fiecare data cand eram aproape de orgasm si ma lasa mai incet… pastrand doar placearea, prelungind-o, fara sa ma lase sa termin! M-a rasfatat… m-a dominat… m-a chinuit… m-a umplut de senzatii de care nici nu stiam ca sunt capabila! M-a facut sa renasc… sa-mi descopar zone care nu am stiut vreodata ca pot fi asa sensibile… sa-mi doresc sa-l satisfac in orice mod posibil! Am fost pe rand rasfatata… gheisa… curtezana…  sclava… Si totul intr-o singura noapte… Ne-a prins rasaritul inca incolaciti, extenuati si impliniti, privindu-ne cu zambet in suflet.

Inca plutesc… nu mi-am revenit… am flashuri care imi dau fluturi in stomac… visez cu ochii deschisi… mi-e frica sa nu cumva sa ma trezesc ca dintr-un vis! Ciupiti-ma! 8-}

Update…

Long time, no writting… Multă muncă, proiecte noi, delegații, hoteluri… oboseală… Și uite așa e aproape primavară. Aproape ca în sufletul meu. 🙂 E ciudat cât de ușor se pot apropia 2 oameni. Doar prin povești, sinceritate, destăinuiri.. Am povestit mult, dar n-am mai reușit să notez. Am aflat multe, nesperat de multe și am găsit răspunsul la niște întrebări.

Cel mai important: ”fructul interzis” e ceva la ce nu mă așteptam. Trebuie să recunosc că tot acest timp am crezut că este căsătorit. De fapt, realitatea este alta: mai de mult a trăit o iubire intensă, o dragoste foarte pasională. Totul era prea frumos ca să fie adevărat și s-a sfârșit într-un mod ciudat, foarte de neînțeles pentru el: ea i-a spus într-o zi că de fapt ea are o sensibilitate tactilă foarte scăzută, că simte foarte puțin din tot ceea ce manifestă și că… ea nu a avut niciodată în viața ei orgasm. Că a mimat de fiecare dată totul, nu doar cu el, că știe că a greșit, dar așa a fost ea de la primul ei iubit, care i-a spus că îi place să o audă gemând, urlând chiar!…  Și atunci totul s-a năruit pentru el: realitatea, încrederea, pasiunea, dragostea… Nu înțelegea de ce ea îl mințise tot acest timp, de ce a jucat atâta teatru, de ce nu a avut încredere în el să-i spună de la început,  cum de el nu și-a dat seama, ce a fost real din tot ce au trăit etc. N-a putut să treacă peste asta și s-au despărțit. S-a închis foarte mult în el, și-a pierdut încrederea în el, în femei, în  relații, în tot. A avut o perioadă lungă, de vreo 6 ani, în care s-a folosit de toate femeile pe care le-a cunoscut, fără să le ofere nimic în schimb, fără să-l intereseze sentimentele, dorințele, așteptările lor… Apoi, timp de 2 ani a luat pauză de la tot, s-a canalizat pe el, a trecut prin mai multe etape de dezvoltare personală, a facut și terapie, a reușit să înțeleagă că ea avea de fapt o problemă, că nu el fusese de vină și, în măsura în care a putut, a iertat-o. A încercat chiar și o relație de 9 luni, care nu a mers, pentru că erau prea diferiți, cu alte așteptări de la viață, și… în final, a dat peste mine și………. toate temerile vechi i-au revenit. Sechelele legate de realitatea a ceea ce simte îl macină și îl fac să păstreze distanța, pe cât poate. Însă e cam greu… 🙂

Povestea m-a dat și pe mine peste cap, m-am chiar speriat, mi-am dat seama că o să fie greu să-i câștig încrederea, că nu depinde numai de mine, că până nu o să reușesc nu o să putem avansa prea mult etc. Însă, cu timpul, am realizat că eu nu trebuie să fac nimic, decât să fiu eu, că nu port vina tuturor femeilor din viața lui și că doar el singur își poate rezolva problema. Așa că aștept… povestesc… ard de nerăbdare … și… las primăvara în sufletul meu. 🙂 Dar… problema este că rândul meu de destăinuiri nu a venit încă. Și mă întreb cât o să pot să mă deschid eu în fața lui, fără să-l speriu și.. oare o să mă înțeleagă? …