Tu crezi c-a fost iubire-adevărată…
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie…
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată…
I. Minulescu
Tu crezi c-a fost iubire-adevărată…
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie…
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată…
I. Minulescu
Pentru că am fost dojenită că eu nu fac nimic în relația asta, am pus mâna pe telefon și am tastat:
– Hey! Busy?
– Am vreo 10 minute libere. Ce faci?
– O pauză și eu… Am zis să-mi exercit responsabilitățile, să te abordez eu prima de data asta. 😉
– Deci m-ai luat în serios? :)) E bine… Înseamnă că avansăm.
– Păi… se deschisese un subiect interesant ultima dată. M-am gândit că îl uităm dacă trece prea mult timp.
– Ah… chiar: spuneai la un moment dat că femeile nu pot avea relații fără sentimente. Dar ai iubit vreodată cu adevărat?
– Da.
– Ce te face să spui că a fost dragoste adevărată?
– Am iubit într-atât încât am plecat ca să-i ofer fericirea…
– Adică el nu a mai vrut?
– Adică a fost complicat…
– Te credeam tipul de femeie pentru care „complicat” nu există… Credeam că la tine se găsesc soluții întotdeauna când vrei ceva…
– Da.. doar că atunci când te lovești de bariere sociale de care cealaltă persoană nu poate trece… când preferă să aleagă soluția ușoară, conformă cu preconcepțiile societății în care trăim, nu ai de ales: te retragi și îi acorzi șansa la fericire fără tine!
– Nu înțeleg… era căsătorit și nu crede în divorț?… Sau…
– Nu. Vroia să se poată căsători la un moment dat. Și cu mine nu putea.
– Adică e credincios și sunteți de religii diferite?
– Ți-am spus că a fost complicat… nu are legătură nici cu religia…
– Acum chiar că m-ai făcut curios…
– Curiozitatea strică la frumusețe…
– Deci nu vrei să-mi spui?
– Nu sunt încă pregătită să-ți spun, căci nu știu cum vei reacționa când vei afla.
– Ce poate fi atât de grav?
– Nu e grav, e… altfel.
– Dacă nu te simți în largul tău să-mi spui, nu îmi spune… încă.
– Hmmm… mi-e greu să cred că mă lași să scap așa ușor… Deși și tu îmi ești dator cu o poveste. 🙂
– Nu cred că se pune așa problema. Știu că-mi vei spune, doar că încă nu e momentul. Dacă nu ești sigură că poți să-mi spui, înseamnă că ai da prea mult din tine spunându-mi și s-ar putea crea apoi involuntar nevoia de a primi ceva în schimb. Nu e cazul. Când oferi o parte din tine celuilalt, trebuie să o faci necondiționat, fără alte așteptări.
– Îmi place cum gândești. 😉 Adevărul e că în ziua de azi cea mai mare problemă sunt așteptările pe care le avem de la ceilalți. În momentul în care ne place cineva, automat ne așteptăm să se comporte într-un anumit fel cu noi. Să ne trateze cumva diferit, prioritar… Maaare greșeală! 🙂
– Da. E un instinct involuntar, aș spune. Și ai dreptate, e problematic. E foarte greu să reușești să rămâi detașat, în timp ce ai sentimente. Să nu te influențeze comportamentul celuilalt față de tine.
– Păi pentru unii detașarea înseamnă lipsa sentimentelor. Cum poți avea sentimente și să rămâi detașat în același timp?
– Mda… e o contradicție acolo, în termeni emoționali. Deși dragostea ta pentru o persoană nu ar trebui să depindă de comportamentul ei față de tine… ci de comportamentul ei in general. Ar fi muuulte de spus aici… doar că cele 10 minute ale mele au expirat. Rămâne pe data viitoare. 🙂 Să ai o zi frumoasă!
– Și tu la fel!