Ma intr
eb cum de timp de aproape 5 ani ( hai 4… ca prima jumatate de an a fost un proces de cucerire, pe care am reusit cu greu – si pt mine – sa-l anihilez si sa ramanem totusi prieteni) am reusit sa ma gandesc la el doar ca la un prieten, iar acum ca se muta… nu pot sa mi-l mai scot din cap?? Bineinteles ca ma ajuta si el… ma inspira cu diverse insinuari… picteaza imagini senzuale pe panza imaginatiei mele si ma face sa tanjesc dupa macar o miime din atingerile pe care mi le descrie… A scos artileria grea la bataie, acum ca stie ca nu mai are nimic de pierdut! Insa totul este strict ipotetic, caci sansele sa ne intalnim sunt infime. I-am spus la un moment dat, mai in gluma, mai in serios, ca nu ma multumesc decat cu o noapte… intreaga, caci, casatorit fiind, stiu ca nu are posibilitatea sa mi-o ofere. Desi mi s-a deschis rau apetitul…
Si… peste toate aceste feelinguri contradictorii, vine el si-mi spune: “mi-ar placea ca inainte sa plec sa bem un vin… ” Am ramas muta! Am zis ca glumeste… “imi faci placearea asta?” … Ma tachineaza doar… “spune da si eu te anunt cand…” Am ramas fara replica… “mi-ai cerut o noapte… acum ti-o cer eu!” Ma chinui sa-mi amintesc sa respir… sa-mi revin… Imi simt inima in stomac! “nu vorbesti serios, nu? te joci cu imaginatia mea, asa-i? ” “mi-ar placea sa beau cu tine un vin o noapte intreaga… vrei? ma vrei…?… cu mic dejun inclus…” A luat inmarmurirea mea drept raspuns pozitiv. “te anunt din timp cand pot”…
Am incheiat discutia si m-am bagat sub dus. Scotian, sa-mi revin. Dupa 25 minute eram din nou stapana pe mine… Si ma gandeam: imi pun rochia neagra cu brau impletit din piele, pantofii negri cu toc inalt si tinte pe calcai, ruj rosu si… bad girl is going out! Daca tot evita sa discute cu mine despre emotii si sentimente, o sa-i dau motive sa se gandesca la mine in tacere! 😉
@soffys 