Bad girl…

Ma intreb cum de timp de aproape 5 ani ( hai 4… ca prima jumatate de an a fost un proces de cucerire, pe care am reusit cu greu – si pt mine – sa-l anihilez si sa ramanem totusi prieteni) am reusit sa ma gandesc la el doar ca la un prieten, iar acum ca se muta… nu pot sa mi-l mai scot din cap?? Bineinteles ca ma ajuta si el… ma inspira cu diverse insinuari… picteaza imagini senzuale pe panza imaginatiei mele si ma face sa tanjesc dupa macar o miime din atingerile pe care mi le descrie… A scos artileria grea la bataie, acum ca stie ca nu mai are nimic de pierdut! Insa totul este strict ipotetic, caci sansele sa ne intalnim sunt infime. I-am spus la un moment dat, mai in gluma, mai in serios, ca nu ma multumesc decat cu o noapte… intreaga, caci, casatorit fiind, stiu ca nu are posibilitatea sa mi-o ofere. Desi mi s-a deschis rau apetitul…

Si… peste toate aceste feelinguri contradictorii, vine el si-mi spune: “mi-ar placea ca inainte sa plec sa bem un vin… ” Am ramas muta! Am zis ca glumeste… “imi faci placearea asta?” … Ma tachineaza doar… “spune da si eu te anunt cand…”  Am ramas fara replica… “mi-ai cerut o noapte… acum ti-o cer eu!” Ma chinui sa-mi amintesc sa respir… sa-mi revin… Imi simt inima in stomac! “nu vorbesti serios, nu? te joci cu imaginatia mea, asa-i? ” “mi-ar placea sa beau cu tine un vin o noapte intreaga… vrei? ma vrei…?… cu mic dejun inclus…” A luat inmarmurirea mea drept raspuns pozitiv. “te anunt din timp cand pot”…

Am incheiat discutia si m-am bagat sub dus. Scotian, sa-mi revin. Dupa 25 minute eram din nou stapana pe mine… Si ma gandeam: imi pun rochia neagra cu brau impletit din piele, pantofii negri cu toc inalt si tinte pe calcai, ruj rosu si… bad girl is going out! Daca tot evita sa discute cu mine despre emotii si sentimente, o sa-i dau motive sa se gandesca la mine in tacere! 😉

Advertisement

O bucatica de suflet…

Am avut un prieten.. un foarte bun prieten. Genul de prieten pe care nu crezi ca-l pierzi vreodata. Despre care esti convinsa ca, orice s-ar intampla, va fi intotdeauna in viata ta. A fost prietenul cel mai bun al unui fost prieten. De fapt inca mai este… iar asta il face prietenul interzis. La finalul relatiei cu fostul, m-am si intrebat la un moment dat, daca nu cumva prietenul lui cel mai bun m-a tinut atata langa el. Prietenul lui cel mai bun era prietenul meu de suflet. Cu care, bineinteles ca, la un moment dat, am avut o relatie interzisa. Si secreta. Nu stiu daca mai stie cineva asta. N-am putut spune nimanui. Nu puteam risca sa afle fostul… sa se intrebe tot timpul daca a fost ceva intre noi si in timpul relatiei cu el. Nu a fost. Decat apropiere.. sufleteasca, ca fizica nu ne permiteam. Insa, aveam noroc cu dansul… sigurul mod de a ne apropia si a ne exprima, fara sa zicem de fapt nimic. Am spus pt prima data ceva doar dupa ce am incheiat vechea relatie. Si totusi… inafara de exprimarile fizice dintre noi, n-am spus altfel niciunul nimic. Decat el… cand m-a anuntat ca se muta din Cluj. A cazut cerul peste mine atunci… desi nu mai era nimic fizic intre noi… doar ca nu credeam vreodata ca va disparea din viata mea. Acceptasem ideea ca nu vom avea mai mult de atat, dar ma multumeam cu atat, pentru ca stiam ca va fi langa mine. Mi-era de ajuns. Preferam sa-l am langa mine si numai ca amic, decat sa nu-l am deloc. Insa … el n-a putut trai asa. Si a plecat. M-a lasat goala… mi-a golit sufletul cand a plecat. Imi venea sa strig in gura mare ce simteam, dar nu avea urechi sa auda. A plecat fara sa se mai uite inapoi, fara sa mai vrea sa asculte, fara sa vrea sa ma vada… Luni de zile nu a dat niciun semn, n-a raspuns la niciun semn, nu a reactionat. N-am povestit niciodata… nu ne-am spus niciodata ce simtim. N-am simtit niciodata niciunul suficient incat sa infruntam gura lumii. Sau… fiecare a asteptat ca celalalt sa-si strige suferinta?? Nu… n-am simtit niciodata niciunul suficient! Dupa mult timp mi-a spus doar atat: am plecat pentru ca ma tineam in loc. Te tineam in loc! Si atat. Acum din tot ce a fost a ramas un gol! Au fost luni intregi… ani intregi in care nu m-am gandit. Fiecare si-a vazut de viata lui… Nu l-am vazut de 5 ani… de la nunta lui. Acum e casatorit, cu copii, implinit… fericit … sau nu… Eu… cum ma stiti! Insa am pierdut un suflet drag… Nimic nu a mai fost la fel de atunci intre noi. Distanta a mistuit tot. Acum suntem la “la multi ani”, “craciun si paste fericit”.

Acum am din nou un prieten. Un prieten bun. Un prieten drag, foarte drag si atat. Care ma anunta ca s-ar putea sa se mute in toamna din tara. Acum sa urlu sau nu?? O sa ma auda?

 

P.S.: Merci Otrava pentru melodia perfecta pentru aceasta postare! 🙂