Te priveam in timp ce povesteai vrute si nevrute si conduceai. Era momentul perfect sa te studiez, asa concentrat, fara sa realizezi ca-ti urmaream fiecare linie a fetei, fiecare licarire a ochilor, fiecare grimasa a povestirii. Era placut, calm si confortabil cu tine. Realizam ca, desi nu ma asteptam, te gaseam extrem de atragator. As fi putut sa te ascult o vesnicie, daca ma lasai sa te privesc, intre timp, “pe furis”. Imi placea sa te surprind privindu-ma fugar Continue reading
@soffys 