Cina… cu final neasteptat !

Am ajuns sa iesim la cina… o seara relaxafemeie_la_barnta, interesanta, incintanta. Povesti… ping-pong cu replici.. vin.. lumina lumanarii… O tipa superba la bar. Ma surprinde privind-o. Cu zambetul in coltul ochiului ma provoaca:

Te atrage?

– Ai vazut cat e de frumoasa? Ai vazut scanteia din ochii ei? Sau rochia cum i se aseaza pe coapse… sus intre picioare… ca o invitatie discreta… Te-ai intrebat oare ce gust are?

– Hmmmm… Nu cred ca un barbat ar putea descrie asa scena! 🙂)

– Detaliile astea fac o femeie cu adevarat frumoasa! Ma intreb de ce e singura?

– Sigur are un blind date si el nu vine! 🙂)

– Sau poate vine si o suprinde cu o muscatura fina de gat…

– Eh… asta e semnatura unicat! Nu o folosesc si altii. 😉

– Ai inregistrat-o la OSIM? 🙂)

– Nu e cazul… e arhicunoscut acest lucru!

– Aaaaa… abia acum iti dai arama pe fata, nu? Toate femeile te stiu? 🙂)

– Uups… nu asa trebuia sa sune. 😀

– Relax, ca nu-s geloasa. Poate gasesc vreo prietena care sa-mi spuna daca merita sa astept atata. 😛

– Ouch! Am cerut-o pe asta! 🙂) Desi as putea spune acelasi lucru…

– Sa nu-mi spui ca experienta mea cu femeile chiar te deranjeaza…

– Nu pot sa zic asta… insa mi-a taiat putin din siguranta. Acum ma intreb daca ai duce-o acasa pe dsoara de la bar…

– Daca raspund da, te frustrez?

– Daca raspunzi da, imi faci concurenta! 🙂)

– Te simti amenintat? Sunt chiar curioasa pe cine ar prefera!

– Ai fi in stare sa o abordezi?

– Iti dai seama ce sanse marite am, daca chiar a luat in seara asta teapa de la un barbat!

– Nu cred ca asta i-ar influenta alegerea!

– Nu-ti dai seama cat de mare este numarul femeilor interesate (macar pe ascuns) de alte femei.

– Deja ma sperii! Nu pare a fi una dintre acele femei!

– Nu? O testam?

– Chiar te bagi?

– Pai… hai sa vedem ce am de pierdut!

– Pai… daca castig… esti sclava mea in noaptea asta!

– Oooooo…. Ce planuri mari! De ce nu m-ai anutat? 🙂) Ookk… si daca castig? Ma castiga ea in seara asta? Ramai tu singur?

– Daaa… slabe sanse, anyway!

– Si ce trebuie sa facem? Hai sa incepem cu ceva usor… Sa ne dea nr de tel…?

– Ok. Incepi tu?

– Iti dau tie intaietate… Ca oricum esti foarte sigur ca nu am sanse…

– Pai asta inseamna ca tu nu mai apuci sa-ti incerci norocul…

– Vedem… Hai sa te vad!

Se ridica de la masa si merse la toaleta. Mie imi batea inima ca nebuna! Nu-mi venea sa cred ca am intrat intr-un astfel de joc… De ce simte nevoia sa concureze cu mine? E frica de ceva? E ciudat… Dar mi-a creat o stare de tensiune… de imi zvacneste capul! Cand se intoarse, se opri la bar si isi comanda un pahar de wiskey. Se apropie de ea… se apleca si ii zise ceva. Fata se retrase putin, zambi, spuse ceva si isi intoarse privirea spre usa. Zambea emotionata, parca. Deja ma vedeam in genunchi… ascultand orbeste comenzile lui… Insa el mai spuse ceva, zambi frumos… si porni spre masa noastra. I se citea in ochi dezamagirea.

Nimic?

– Nimic… a spus ca asteapta pe cineva si nu vrea alta companie.

– Nu ai insistat nici tu…

– Tu stii ca eu nu insist! 🙂 Daca pierd, pierd cu capul sus! E randul tau!

Dupa inca un pahar de vin, baut aproape pe nerasuflate, am pornit increzatoare spre ea. M-a vazut de cum m-am ridicat de la masa si m-a urmarit pana am ajuns in dreptul ei. Ma privea in ochi, intrigata, cu un fel de mirare naiva.

Te-am privit toata seara si nu m-am putut abtine sa nu-ti cer un numar de telefon…

– E pentru domnul de la masa ta?

– Nuuu,  am spus zambind, este pentru mine. Ca si el… am ramas impresionata de sex-appeal-ul tau! Toata seara m-am intrebat cum mirosi! De fapt.. sa fiu total sincera… m-am intrebat ce gust ai!

Roseata din obrajii ei mi-a dat de inteles ca luase foc…  Era si mai frumoasa, asa intimidata!

Daca vrei, imi spuse, da-mi numarul tau si te sun eu daca am chef…

Era o metoda politicoasa de a ma refuza… I-am dictat numarul, i-am urat o seara frumoasa si, inainte de a pleca, m-am aplecat usor si i-am adulmecat parfumul. Era exact cum ma asteptam. Imbietor, incitant, spicey cumva… M-a starnit instant! Am simtit-o si pe ea tresarind si m-am retras.

El ma astepta intrigat la masa. I-am spus ca nu am avut nici eu noroc, decat pe jumatate. Am ras amandoi si am mai baut un pahar de vin. Ea se ridica la un moment dat si pleca… singura. M-am gandit la ea, la cat de dezamagita trebuia sa fie in acel moment… La cateva minute de la plecarea ei am primit un mesaj. Cum telefonul imi era pe masa m-am uitat, mai ales ca era de la un numar necunoscut: “Intotdeauna mi-am dorit sa ma agate o tipa… Merci pentru sentimentul trait! E unic! Cat despre restul… poate mai vorbim… :).”

Si astfel seara a luat sfarsit. Sah mat pentru el… A capitulat respectuos, m-a urcat la final in taxi, m-a sarutat apasat pe buze si mi-a zis Noapte buna! Stateam si ma intrebam ce am castigat eu din asta? Cum am putut negocia asa de prost? :))

Destăinuiri… sau nu?

Sâmbătă după-masa. Primesc sms:

El : Hello!

– Ooo, hello!

– A doua oară săptămâna asta. Still keeping track?

– :)) Să zicem că ai câștigat ceva teren…

– Dacă îți spun că de câteva ori pe zi mă gândesc să fac asta… zilnic… mai câștig câțiva metri? :p

– Să zicem că apreciez! Daar… doar asta te gândești să faci când te gândești la mine?

– Asta e lovitura sub centură… acolo prefer mai finuț. 😛

– :)) Eu am rămas la “va urma” … Am zis să continui de acolo…

– E un subiect cam delicat de discutat prin sms.

– Ne vedem deci la o poveste? ;;)

– Ne vedem, dar nu azi.

– Aha… iar mă pasezi.

– Promit că soon. Dar îmi trebuie un pic de curaj să mă destăinui. 😀

– Nu vreau să te grăbesc. Dar chiar m-ai facut curioasă cu fructul interzis. Mi-e și teamă să mă gândesc ce vrea să însemne.

– Îmi place să te știu curioasă. Înseamnă că te gândești la mine.

– Te credeam suficient de capabil să mă faci să mă gândesc la tine și altfel.

– Nu știu… sunt?

– Vrei hrană pentru ego? Trebuie să mai muncești pt asta.

– Ce rea ești cu mine! 🙂

– Păi… dai cu țârâita.. dau cu țârâita. Reciprocitate! Cel mai sănăos mod de a construi o relație.

– Reciprocitate zici? Hmmm… Ceri ceva ce tu nu oferi… De ce oare?

– Cum adică?

– Te plângi că eu te caut rar… De câte ori m-ai căutat tu?

– Ah…întotdeauna am avut senzația că aș putea deranja.

– Ți-am zis eu vreodată asta?

– Nu… dar…

– Stop assuming! 🙂

– Yup, ai dreptate. Old habbits die hard…

– ??

– Să spunem că am avut și relații mai puțin perfecte înainte… 😀

– Există relații perfecte?

– Ok… Point taken. M-am exprimat greșit. Am avut relații mai puțin comode… cu multe complicații.

– Căsătorit?

– Contează?

– Pură curiozitate… A fost pe sentimente sau pe interes?

– O femeie nu prea poate avea relații fără sentimente…

– Cum nu? Nu e în trend relația fără implicații? Nu asta caută femeile în ultimul timp?

– Eu zic că aparențele înșeală. E poate un mecanism de apărare. Majoritatea bărbaților fug de relații, iar femeile încearcă să se adapteze. Dar totul e la suprafață. Sunt poate mai câștigate așa.

– Cum adică?

– Păi… dacă el simte și îi spune, a spus-o el primul. Dacă el nu simte, fata cade în picioare, căci nu-și arată sentimentele.

– Mda… e ciudat jocul ăsta de care-pe-care. Nu l-am înțeles niciodată.

– Nu? Dar ce… tu nu-l practici? 😛 (îl practică la greu, if you ask me!)

– Din câte știu nu.

– Mă bucur că îți place să crezi asta. ;)) Acum va trebui să te las, căci trebuie să plec. Aștept cu nerăbdare continuarea. Pa paaa!

– Daaa și eu aștept …. mai multă implicare din partea ta. 😛  O zi minunată!

Pasiunea încotro?…

Ieri mă întreba o clientă: cum faci să reînvii pasiunea? Și mi-a sărit automat gândul la El… la pasiunea pe care a trezit-o în mine, fără prea mult efort. Clienta a insistat cu întrebarea și m-a trezit din visarea mea, făcându-mă să-mi amintesc de ce spunea Esther Perel  într-una din cărțile ei: că pasiunea dispare cu timpul într-o relație din cauza apropierii dintre parteneri. Cu câ ajungi să te cunoști mai bine, mai intim, cu atât pasiunea se pierde… Apropierea sufletească este o piedică în calea dorinței. Pasiunea se naște din mister, din încercarea de descoperire a celuilalt, din atribuirea unor roluri celuilalt; percepția lui în diverse ipostaze.. interpretarea diverselor gesturi din prisma misterului nedeslușit. Însă, în momentul în care ajungi să-l cunoști suficient pe celălalt, îi anticipezi, de exemplu, reacțiile, gesturile, mișcările și nu mai ai nimic incitant care să-ți trezească pasiunea de început. La fel se întâmplă cu tot ceea ce ține de comportamentul celor doi în relație. Devine previzibil, rutinat, neinteresant. Așa că, întrebarea rămâne: cum reînvii pasiunea într-o relație? Ce faci? Te indepărtezi?…

Să ne cunoaștem întâi…

O săptămână fără niciun semn… N-a răspuns nici la sms… Nu cred că trebuie să mai spun prin ce am trecut.. Azi dimineață, pe când reușisem să-mi adun gândurile și să mă concentrez la ce aveam de făcut la job primesc sms: Cafea? Nici n-am știut cum să reacționez. După 10 minute am scris: 10.30, la Bistro Engels. Era cazul să închei povestea asta, până nu o luam de tot razna, așa că mi-am luat inima în dinți și m-am dus. Emoțiile erau mai puternice decât voința mea. Încercam să îmi păstrez calmul pe drum, dar parcă îmi tremurau mâinile pe volan. Era deja acolo. Mi-a zâmbit cuceritor și a spus:

– Am fost plecat din țară!

Mi-a tăiat toate reproșurile pe care le aveam pe limbă. Nu puteam să-i mai cer socoteală acum pentru o săptămână de liniște totală. A fost plecat. Punct. Am comandat un cappuccino și m-am uitat lung la el. Încercam din răsputeri să afișez o atitudine seducătoare, dar nu știu sigur dacă îmi reușea. Dacă plecam, trebuia să plec învingătoare.

– Am înțeles. E ok, nu mă așteptam oricum să-mi răspunzi. Știu cât de ocupat ești.

–  Când e vorba de tine, nu sunt prea ocupat. Doar că n-am avut cu mine telefonul ăla.

– Ah, da… acum înțeleg.

Știam că are un telefon strict pentru chestii personale. Și mi se părea normal. Jobul e job… viața privată este altceva.

– M-am gândit la tine cât am fost plecat. Și mi-am dat seama că nu ești așa cum am crezut. Ești mai specială și am nevoie de puțin timp să te cunosc.  E mai mult decât ceva strict carnal… și vreau să-ți ofer mai mult. Ce zici?

“Zic că vreau să mă retrag până nu este prea târziu!! Zic că nu te pot lăsa să te joci cu mintea mea! Zic că nu mă simt stăpână pe mine lângă tine!” Am zâmbit, ca să nu se vadă strigătele din capul meu și am spus, ușor ironic :

– Ai nevoie de timp și spațiu? Te-ai speriat?

Cu un surâs în colțul gurii mi-a spus:

– Te deranjează că vreau să-ți fac curte… ca pe vremuri? Nu mai ești obișnuită cu bărbați galanți? Bărbați care vor să te cunoască înainte să sară pe tine?

– Așa vrei tu să-i spui? Ok! Îți ofer cât timp și spațiu vrei. Chiar așa… de ce nu m-aș lăsa curtată? Să văd și eu cum se mai face curte în ziua de azi… de către bărbați galanți…

– Nu spațiu am cerut, ci timp… Spațiul dintre noi sper să fie din ce în ce mai mic…

Mi-a luat mâna în mâna lui și mi-a spus, în timp ce mi-a mângâiat din nou încheietura, fin și tandru, până ce mi-a citit tulburarea în ochi:

– Vreau să știu totul despre tine. Să știu ce te ridică, ce te doboară, ce te face melancolică, ce te face să te trezești în fiecare dimineață zâmbind, ce îți place, cum îți place, de ce te temi,  ce te face să acționezi, ce te face să te retragi, ce te relaxează, ce te umple de energie… TOT ce este în tine și poate nici măcar tu nu știi.

L-am privit fără replică, simțind toate aceste cuvinte ca pe niște promisiuni. Era o abordare la care nu mă așteptam. Trebuia să mă bucur sau să-mi fie teamă?!…

Și-a privit ceasul și a cerut nota. Când a întins mâna să vadă cât era de achitat, am pus mâna pe mâna lui și am zis:

– Lasă-mă pe mine de data asta.

A zâmbit, s-a retras și a încuviințat din cap. Puțin surprinsă de atitudinea lui, am scos portmoneul și am plătit. Nu mă așteptam să fie de acord. Se știe că fetele se oferă și ei trebuie să refuze. Unde era gentleman-ul din el?? 🙂 Am ieșit și m-a condus la mașină. Mi-a deschis – ca un gentleman – ușa, s-a aplecat, m-a sărutat pe obraz și mi-a urat o zi frumoasă! A închis ușa și a plecat spre mașina lui fără să se uite în urmă.

Just waiting…

Timp de 2 zile nu a dat niciun semn. Am zăcut în pat, așteptând să sune, să intre pe net… SMS… orice. Nu înțelegeam… cu ce greșisem? Ce s-a întamplat de fapt? A fost un vis? Știam că nu, că era real! În sfârșit era real! Toate bănuielile mele s-au adeverit! Poate să existe și astfel de pasiune! Mă durea carnea de câte ori îmi aminteam sărutul… Îl doream cum nu mai dorisem niciun bărbat! Și el nu mă dorea… sau a fugit de mine?.. Dar telefonul din miezul zilei, ce sparse tăcerea, îmi infirmă această bănuială:

El : – Ce faci? Ești bine?
– Ăăăăăăăă… cred că da, acum da!
– Te gândeai la mine?…
(cu o voce atât de gravă și sexi, că mi-a dat fiori… pe lângă inima care-mi bătea să-mi sară din piept!!)
– Încercam să nu… dar…
– Nu mai încerca… Tot ce simți e legat de mine… Tot ce vrei e legat de mine!! Nu-i așa?

(Îmi venea să-i urlu în față NUUUUUUU) – Da, așa-i… și ce ai de gând să faci cu asta?
– Încă mă gândesc… Practic încă îți simt gustul pe buzele mele… Încă am provizii… Trebuie să închid acum. Pa pa…
– Daaar…

Dar tonul de ocupat mi-a înăbușit strigătul. Am rămas din nou singură… în liniște… Noroc că mâine e luni!!

Blind date…

Stau la bar cu spatele la intrarea în restaurant și îmi beau liniștită vinul de Bordeaux. Știu că va veni… și presimt că vom petrece câteva minute stânjenitoare, în care vom încerca să ne obișnuim unul cu altul, iar prezența lui nu-mi va spune nimic… Parcă cel din fața mea nu ar avea nici cea mai mică legatură cu bărbatul care mi s-a deschis în lungile noastre conversații nocturne de pe net…

Pierdută în gânduri… am auzit parcă niște pași… Cineva se apropia hotărât de bar. O emoție puternică m-a cuprins. Surprinsă de propria reacție, i-am simțit parfumul și am vrut să mă întorc, să mă asigur că e el… Dar certitudinea că doar el putea crea acea senzație de dorință amestecată cu o stare de așteptare chinuitoare, mi-a țintuit privirea pe paharul de vin. S-a apropiat și a facut cel mai neașteptat gest: m-a surprins cu o mușcătură ușoară de gât, jos lângă claviculă, în locul în care orice atingere îmi trezește toate simțurile…

Fără să am timp să reacționez, s-a așezat liniștit lângă mine la bar și a comandat și el un pahar de vin. Mi-era teamă să-l privesc, căci simțeam că îmi va citi în ochi tulburarea, pe care nu reușisem încă să o controlez. Am respirat adânc și… timidă (stare nouă pentru mine!!), mi-am ridicat privirea, prinvindu-l treptat, mai întâi mâinile, apoi pieptul… și în final chipul. Avea niște mâini atent îngrijite, pe care deja mi le imaginam alunecând carnal pe mine… Pieptul îi dezvăluia calmul cu care mă privea, ridicându-se ritmic, ușor, odată cu respirația liniștită. Zâmbea… afișând cea mai naturală atitudine de bărbat sigur pe el, ușor amuzat de debusolarea ce mi-o citea pe chip. Am zâmbit și eu stângaci, uitând parcă toate articolele de seducție citite până atunci. Nu puteam să spun nimic. Parcă fusesem luată pe sus de evenimente și mă simțeam prizoniera fără de scăpare a situației. El, simțindu-mi tulburarea, mă studia atent, încercând parcă să comunice doar din priviri. Îmi respecta starea și nu spunea nimic. Stăteam și ne priveam doar, în tacere, îndelung, gustând din plin fiecare trăire, imaginându-ne doar ceea ce amândoi ne doream atât de puternic. Era înalt, ușor grizonat, cu ochi negrii, profunzi și mă privea ca și cum “cutia Pandorei” se inventase doar pentru noi. Nu era frumos, dar era Bărbat! Fiecare mișcare abia perceptibilă a lui mă făcea să tresar în interior. Simțeam cum tensiunea creștea și ne învăluia excitant, absorbind fiecare simț în jocul ei. Îi auzeam respirația parcă incitată, îi simțeam parfumul ademenitor și mă pierdeam în privirea lui, în care citeam toate promisiunile erotice scrise în cărțile amanților budiști.

În încercarea de a mă scutura de acea plasă în care mă simțeam prinsă, mi-am luat paharul de vin, l-am închinat spre el și am luat o înghițitură bine-venită. Am respirat adânc în timp ce puneam paharul înapoi și am reusit să-mi recapăt o mică parte din cumpătul pierdut. În trecere, mi-au căzut ochii asupra ceasului de pe perete și am rămas înmărmurită când am realizat că trecuseră 40 de minute de când venisem…. și nici unul nu scosesem un cuvânt. Citindu-mi mirarea pe chip, s-a aplecat ușor spre mine, mi-a luat mâna în mâna lui si, în timp ce îmi mângaia abia perceptibil încheietura, spuse:

“- Se face târziu… ar trebui să plecăm.”

Adunându-mi forțele, am aprobat din cap și m-am ridicat. Atunci, pentru prima dată, l-am văzut cum, privindu-mă de sus până jos, și-a pierdut și el cumpătul. Ochii i-au scânteiat de dorință, iar gura i s-a între-deschis puțin, scoțând un ușor oftat, ca un geamăt scăpat de un amant ce încearcă să-și înăbușe trăirile în timpul sexului. Privirea îi alunecă pe întreaga mea rochie neagră, atent aleasă în acea seară, coborând pofticios de la decolteul meu, pe talie, pe coapse, până jos pe picior, unde bareta pantofilor îmi îmbrățișa glezna. A rămas puțin așa, pierdut pe pielea ușor arămie ce se arăta prin crăpătura de pe picior a rochiei, văzând parcă cu ochii minții cum s-ar mula obraznică coapsa în frământarea mâinilor lui… Și-a dres apoi repede glasul și s-a întors spre barman să plătească.

Mi-am luat geanta de pe scaun și am pornit nesigură spre ușă. Încercam să fug de el, să reușesc să-mi recapăt calmul, să îmi revin, să mă simt din nou stăpână pe situație. Respiram adânc, concentrându-mă pe toate experiențele eșuate din trecut, încercând să banalizez și această întâlnire. Când m-a cuprins din spate de umeri și m-a condus mai departe afară, am simțit că totul a luat foc în jurul meu… Inima o luase razna, toate simțurile mi se treziră din nou, implorând să fie stimulate până la refuz! Răcoarea de afară mi-a adus o gură de aer proaspăt și un strop de stăpânire, cât să nu mă scurg din brațele lui. Se apropie de urechea mea și îmi șopti în timp ce mă conducea spre colțul străzii: iți chem un taxi? Întrebarea veni ca o palmă, care parcă mă stârni și mai mult. Gândeam : “mergem la mine sau… ?” A deschis ușa din spate a primului taxi de lângă noi și m-a ajutat să intru. S-a aplecat apoi și, ca prin vis, am simțit buzele lui fierbinți mistuindu-mi gura într-un sărut lung, apăsător, flămând… Gura mea o căuta pe a lui, nesatulă și pofticioasă, în timp ce el îmi prinsese fața în mâini și mă sorbea. Mă topeam în acel sărut și, ca într-un strigăt de disperare, mi-am băgat degetele în părul lui și am tras, înăbușind în acest gest toată dorința ce mă fierbea. A scos un geamăt stins de sărut și s-a retras… lasându-mă răvășită pe bancheta din spate. S-a întors spre taximetrist și i-a spus adresa mea. Apoi, ducând-și mâna la gură și furând un sărut pe care mi-l așeză pe buze, îmi spuse “noapte bună” și închise ușa la mașină, în timp ce taximetristul porni în noapte…