Sanse la fericire…

S-a intors… m-a sunat… n-am reusit nicicum sa ne intalnim. Am simtit in vocea lui atata entuziasm cand m-a auzit, ca mi-a tresarit inima. Vocea lui calda si calma imi dadea fiori, ca de obicei.  M-a invitat vineri la cina, dar a trebuit sa plec in capitala. Parea asa dezamagit… ca parca m-am simtit vinovata. Am povestit in schimb la telefon muuult. Am reusit sa-l intreb, printre altele, ce s-a schimbat de la destainuirile noastre. Mi-a spus: “viziunea mea asupra vietii!”. N-am inteles si mi-a explicat:

– Inainte mi se parea ca toate lucrurile au un sens, ca si cum totul trebuie sa fie intr-un anumit fel, sa respecte anumite reguli. Acum mi-am dat seama ca daca nu-ti depasesti limitele, nu poti sa zici niciodata ca traiesti cu adevarat, nu ajungi niciodata sa te cunosti intru totul! Traind ingradit in regulile societatii, poti pierde chiar esenta, fara macar sa-ti dai seama de asta. Toata viata mea mi-am construit ziduri, m-am ascuns in spatele lor, spunand ca morala si etica nu-mi permite sa fac diverse lucruri. Insa acum realizez ca m-am mintit singur, m-am limitat, fara sa imi dau sansa sa ma descopar cu adevarat.

– Atatea ai dedus tu din discutia noastra? 🙂

– Atata am dedus eu din toata relatia cu tine. M-a frapat lejeritatea cu care vorbeai despre diverse lucruri, libertatea pe care ti-o permiteai in diverse situatii… Se simte ca nu ai sfori care sa te joace… Se simte ca nu te sperie nimic… Se simte ca traiesti din plin! Totul reflecta naturalete la tine. Nu faci nimic fortat. Si asta imi place cel mai mult. 🙂

Adevarul este ca fac tot timpul cam ceea ce simt si vreau. Nu vad de ce sa ma las condusa de societate. Nu societatea traieste cu efectele, ci eu. Asa ca mai bine sa suport consecintele, facand ce si cum vreau, decat sa suport consecintele traind dupa niste reguli care nu ma definesc.Dar zi-mi, daca ti s-a schimbat viziunea… te vei schimba si tu?

– Asta este ideea, nu stiu insa daca imi iese. :))

– Daca ai nevoie de ajutor, sunt aici… Deja sunt experta in astea! 🙂)

– Mi-e si frica sa ma gandesc ce ma asteapta. 🙂)

– Atata incredere ai in mine?

– Incredere in tine? Niciodata! Cum sa crezi o femeie care a iubit alta femeie? 😛

– Hmmm… deci te-a afectat putin…

– Nu m-a afectat. M-a speriat!! ;))

– De ce?

– Nu e de ajuns ca am toti barbatii concurenti! Cu tine trebuie sa am grija si la femei. 🙂)

– Mda… asta cam asa e… :))

– Adica inca te intereseaza femeile?

– Adica nu spun nu unei experiente interesante. 😛

– Mda… imi amintesc… tu traiesti totul… din plin. 😉

– De ce nu? Viata ne ofera sanse la fericire… daca nu profitam de ele.. mai putem sa spunem ca suntem corecti cu noi insine?

– Ciudata filosofie de viata ai! 🙂

– Iti placeeee… sunt convinsa ca ti-ar placea sa fii o musca in camera mea!! :))

– Vrei calule ovaz?? 🙂) Gata, ma retrag ca o iau razna!… O seara faina, distractie la capitala si… te astept la cina cand te intorci!

– Multumesc si… am inteles, sa traiti! 😉

 

 

Advertisements

Dezgolită… cu secretele pe masă

dezgolitaN-am mai scris de mult. Am fost și plecată, dar mai ales nu am știut dacă să postez ce a fost important sau nu. Să mă deschid într-atât sau nu? Știu că nu mă cunoașteți… dar și așa mi-a fost greu să mă hotărăsc. Apoi mi-am amintit că am început acest blog tocmai pentru a mă deschide. Că acesta este locul în care pot să fiu eu… fără ascunzișuri și fără măști. Așa că… mă dezgolesc și în fața voastră. Îmi pun sufletul pe tavă și vă dăruiesc cel mai mare secret al meu…

Am povestit cât a fost plecat de câteva ori… multe povești despre nimicuri… să ne cunoaștem mai bine… la suprafață. Au fost niște ore relaxante… liniștite, cu multe râsete și mișto-uri unul la adresa celuilalt. La un moment dat însă, flămândă de informații, am spart gheața și am pus o întrebare mai incomodă. Cum era târziu, (4 ora RO) am stabilit să facem un schimb de informații mai consistente, cu un top 5 întrebări cu răspuns musai sincer. Dar am amânat totul pe următoarea sâmbătă. Numai bine am avut timp să-mi pregătesc cele 5 întrebări și să petrec o săptămână întreagă încercând să ghicesc ce mă va întreba el.

Schimbul a fost foarte clar stabilit: ca la tenis – una, una. Fiind un gentelman mi-a acordat mie serva de început, așa că am reluat întrebarea incomodă:

– Ești într-o relație?

– Nu. Asta este teama ta cea mai mare?

– Nu. O pură curiozitate. Să știu cu ce mă lupt, ce arme să pregătesc și ce stategie de apărare. :))

– Care e cea mai mare teamă a ta, atunci…?

– Asta e prima ta întrebare?

– Da.

– Am învățat în viață să nu mă tem de nimic. Până în acest moment, tot ceea ce am trăit a avut un scop. M-a ajutat să fiu cea care sunt azi. Nimic nu a fost întâmplător în viața mea. Oricât de fericite sau dureroase au fost experiențele mele, din fiecare am învățat câteceva și nu am regretat nimic din ce am făcut. Pe acest considerent știu că orice mi s-ar întâmpla va fi un plus în viața mea, că nu am nimic de pierdut și atunci nu am de ce să mă tem.

– Hmmm… nu mă așteptam la un astfel de răspuns. Toți avem temeri… sau cel puțin așa credeam.

– După mine, teama te îngrădește  în trăire. Nu te lasă să-ți explorezi toate limitele, să trăiești la maxim clipa.  Avem o singură viață. E păcat să o trăim în contrângeri.

– Interesant mod de abordare a vieții. Ar trebui să-l îmbrățișez și eu.

– Ai putea. 😛 Moving on… Copii ai?

– Nu. Deși mi-am dorit. Îmi plac mult, dar… așa a fost să fie. Și.. la cât de aglomerat sunt, îmi dau seama că n-aș fi reușit să fiu un tată așa cum mi-am dorit.Tu ai o relație?

– Nu. 🙂 Momentan îmi trăiesc viața la maxim și atât. Apropo de temeri: mi-ai spus zilele trecute că nu ti-e frică de mine… ci de altceva. Despre ce e vorba?

– Da… nu mi-e frică… sunt terifiat de-a dreptul.

– De ce ești terifiat??

– Ai sărit la a 4-a întrebare? Parcă era vorba că le punem pe rând. Rândul meu când mai vine? 😛

– Nu te sustrage de la răspuns. Dacă e cazul, mai sacrific o întrebare pentru asta.

– Aceasta e o întrebare care mă va îngenunchea, dacă îți răspund. Nu știu dacă sunt pregătit pentru asta.

– Am stabilit că suntem sinceri… până la capăt. Tu ai inițiat acest joc. Joacă-l după regulile tale. 🙂

– Oooook. Ai dreptate. Cu cărțile pe față…  Trag adânc aer în piept și-ți răspund: Sunt terifiat pentru că te simt mai puternică decât mine. Simt că mă poți controla cum vrei tu, simt că dacă ar fi să mă las dus de val, m-aș pierde cu totul în tine. Mi-e teamă că ți-aș da prea mult din mine și fără tine n-aș mai fi nimic.

­În momentul acela m-am blocat. După ceea ce zicea el, totul era cu capul în jos.  Tot timpul el  a avut controlul. Eu așa am simțit. A făcut cu mine ce a vrut…

– Nu înțeleg… Iar am senzația că joci teatru. Ai controlat tot timpul relația noastră.

– Dacă prin ”lovește și fugi” tu consideri că am controlat-o… ești simpatică. Normal că trebuia să pară măcar că eu controlez tot. (și uite-mă cum mă scufund acum…îți dau toate informațiile pe tavă, mă descopăr total în fața ta –și ce o fi, o fi ) Ce faci în general când simți că ești în dezavantaj? Treci la atac. 🙂

– Ce complicate sunt căile Domnului. Viața este așa de simplă si frumoasă… Și noi, în loc să ne bucurăm de ea, ne punem singuri piedici, ne construim ziduri și ne ascundem.

– Ți-am spus că singura dată când m-am descoperit total într-o relație, când am trăit viața la maxim, fără să mă intereseze nimic și i-am acordat toată încrederea, viața mi-a tras o palmă usturătoare. Așa că da, acum mi-e frică să mă mai las pe mâna ei. Acum e rândul tău: care a fost cea mai mare dragoste a ta și de ce s-a terminat?

– Astea sunt 2 întrebări.;)) Suntem din nou la egalitate. Hmmmm… cea mai mare dragoste a mea a fost foarte complicată. De fapt cea mai simplă și complicată în același timp. Mi-e și greu să o povestesc, căci… nu știu cum vei reacționa.

– Iar mă iei cu chestia cu reacția… și data trecută când am povestit sb-ul ăsta m-ai făcut curios cu asta. Ce poate fi așa de ciudat? ……. pardon… rectific, că îmi furi și ultima întrebare. :)) Mă întreb ce poate fi atât de ciudat… 😛

– Păi… dacă tot am marșat pe sinceritate… poate e timpul  să împărtășesc și eu… deși mi-e foarte greu. N-am spus nimănui povestea asta, așa că vezi ce faci cu informația asta: eram in facultate, locuiam cu prietena mea cea mai bună și un coleg. Fiecare cu camera lui… și cu viața lui. Ne înțelegeam bestial toți trei, eram la fel de nebuni, ne plăcea distracția… Făceam nopți întregi de vin și povești, până ne prindea răsăritul și adormeam toți trei în camera în care se întinseseră poveștile.

– Și prietena ta s-a îndrăgostit de el și tu i l-ai furat? :))

– Tocmai ai pus și a 5-a întrebare! :))

– Heeeiiiii…. hai noah… nu e o întrebare, era o supoziție… iartă-mă de data asta…

– Hmmmm…. mă mai gândesc. Oricum supoziția ta nu e bună… e clasică, dar nu e bună. Cred că era mai ușor dacă era așa. Nuuu… din păcate, în ultimul an, într-o noapte de vin…. muuuult vin… el a reușit să ne combine la un threesome … Era ceva nou, interesant, extrem de incitant, așa că am continuat relația în 3… departe de ochii lumii, bucurându-ne de toate experiențele pe care le poți cunoaște într-o astfel de relație. Pe scurt: timpul a trecut, am terminat facultatea, colegul a plecat și am rămas noi două. Intimitatea era așa de normală între noi, încât nici nu știam cum să încheiem. Treptat am realizat că eu nu pot încheia, că nu vreau, că ea e ceea ce-mi doresc în viață! …. Atunci a început să fie greu… A conștientizat și ea sentimentele pe care le avea… Dar s-a speriat. Era prea mult pentru ea. Prea greu să facă față societății în care trăim. Ea visa la nuntă, la rochie de mireasă, la copiii ei… Până la urmă s-a îndepărtat și eu am lăsat-o. Nu puteam să o văd nefericită. Și lupta între ceea ce simțea și ceea ce-și dorea o măcina prea mult. Am iubit-o prea mult ca să o las să sufere. Am rămas însă prietene…

– Asta e doar o poveste, nu? Nu e realitate, nu???

– Mai tai o întrebare de pe listă? 🙂

– Hai să lăsăm întrebările… Deja e prea interesant încât să ne rezumăm la 5 întrebări. 😛 Și acum? Mai sunteți prietene? O mai vezi?

– Cam o dată pe an. Ea a întâlnit un bărbat care o face fericită. I se potrivește foarte mult. S-au căsătorit și s-au mutat în Italia. Și ne vedem din când în când în concediu. Doar noi două. Evadează din rutina ei și ne reîncărcăm bateriile împreună. Dar relația n-a mai fost niciodată ca înainte…

– … Nici nu știu ce să zic… E o altă latură a ta, la care nu mă așteptam…

– Vezi… de aceea ziceam că nu știu cum vei reacționa. Nu e o poveste ușor de digerat. Acum o să te sperii și o să fugi?

– Stai pe aproape și o să vezi. 😉 Oricum… mi-ai trezit o mulțime de întrebări. Norocul tău este că nu mai pot sta acum la povești. Sunt deja în întârziere.

– Adică mă lași fără a 5-a întrebare?

– Îți ofer câte întrebări vrei când mai povestim. O să am și eu o grămadă, aia știu sigur. Te sărut acum! Noapte bună!

Și dus a fost. Am rămăs singură, dezgolită, neștiind ce impresie am lăsat asupra lui. De atunci am mai povestit o dată. N-a menționat nimic dediscuția noastră. Mi-a povestit doar o întâmplare hazlie de la una dintre întâlnirile lui și a trebuit din nou să plece. Apoi am fost eu plecată în vacanța prelungită de Paști la Vienna și Budapesta și… m-am trezit că e aproape 16 mai și trebuie să se întoarcă. Luna asta parcă a zburat.  Nici nu știu cum a trecut. Și… my life goes on! Sunt curioasă ce va face. Azi se întoarce. Mă va căuta? S-a speriat oare?…

                                                                                                                                                                                     

 

Dragoste sau sex?!…

Primesc sms: ce-ți place să faci în weekend?

Să citesc, să gatesc, să fac sex.. să ies să mă plimb, să ies să  alerg, să merg la piscină, să fac sex.. să fac baie cu spumă, să beau un vin, să fac sex…

Dar dragoste îți place să faci?

Nu e tot sex?..

Îmi place să cred că nu… Nu există pasiune mai mare decât să simți pielea fierbinte a persoanei iubite cum tresare sub fiecare atingere a ta… Să  știi că fiecare senzație e amplificată de emoția dragostei.. Să  o vezi cum se abandonează dansului iubirii, contopindu-se cu tine și devenind unul…

Nu știam că esti așa romantic…

Nu e vorba de romantism… E vorba de ceea ce am trăit și știu că există. E vorba de pierderea ta totală în celălalt.. de acea iubire care te lasă să uiți de tot, să te deschizi și să traiești momentul la maxim, fără prejudecăți, fără judecăți, fără bariere de orice fel…

Dragostea complică lucrurile…și implicit și sexul. Apar așteptări și responsabilități care îngrădesc sexul..

Dragostea îți dă libertatea să  te dezvălui celuilalt exact așa cum ești, să te deschizi și să ai încredere, să te abandonezi total celui pe care îl iubesti, să îi arăți cele mai ascunse fețe ale tale, să îi spui cele mai secrete fantezii și să-i dai ocazia să ți le îndeplinească…

Asta deja e utopie… Este relația aproape imposibil de atins!

Cine suntem noi să decretăm că așa ceva nu există? Pentru că ne e frică să încercăm o astfel de relație mai bine stabilim că e imposibil de atins și scăpăm mai ușor? Teama nu te aduce mai aproape de fericire… din contră…

Dacă știam că ești așa filosof povesteam cu tine la prima întâlnire…

N-au fost nevoie de cuvinte atunci… Totul a fost trăire, totul a fost prea real pentru a fi transpus și banalizat în cuvinte. Acum trebuie să mă retrag. Îți doresc să faci cât mai mult sex weekendul ăsta. Te pup!

Să înțeleg că ne întâlnim?

……..

Dar răspunsul nu a mai venit… Tot weekendul l-am așteptat. Fiecare apel, fiecare sms mă făcea să tresar la gândul că e el. Îmi imaginam cele mai nebune fantezii, în care mă suna și îmi zicea să-i deschid ușa și mă lua pe sus și mă punea pe masa din bucătărie sau pe peretele de lângă ușă… Sau mă săruta până îmi pierdeam suflarea și apoi mă punea în genunchi ca pe o sclavă, să îl satisfac până la capăt. Toate mi-au trecut prin cap, intensificând dorința, făcând așteptarea mai chinuitoare…