Fructul din gradina vecinului…

image

Eram multi la masa, cu iz de vin fiert si scortisoara. Pe unii ii stiam de mult, prieteni vechi, dragi, insa unele personaje erau noi in peisaj: o blonda focoasa, verioara unui prieten, venita in vizita si o bruneta cu ochi albastri, putin sfioasa, ce mi-a atras atentia de la prima vedere. Continue reading

Advertisements

Rules are meant to be broken!

Se pRules Are Meant to Be Brokenare ca regulile sunt facute pentru a fi incalcate… Am decis amandoi ca nu suntem exclusivi (asa se zice in romaneste…?!). Putem sa ne vedem si cu alte persoane… El e foarte mult plecat, eu raman foarte mult singura. El intalneste fel si fel de femei interesante, din diverse parti ale lumii, pe care e pacat sa nu le cunoasca mai indeaproape (si sa-mi povesteasca si mie experientele… 😉 ), iar eu… sunt o femeie tanara, singura, pasionala, cu dorinte controversate! E simplu: ne traim viata!

Insa… se pare ca toate au o limita! Iar limita aceea este acolo unde dorintele, sentimentele si apropierea sufleteasca se impletesc. E ok sa am o aventura cu un alt barbat… e ok sa am o aventura cu o alta femeie… e ok sa am o aventura cu un barbat si o femeie deodata, insa… se pare ca nu e ok sa am o aventura cu un prieten drag!

I-am spus despre D. Bad ideea… desi nu i-am spus tot. Nu i-am spus ca ocolesc jumate Clujul numai sa nu trec pe langa acel hotel… Nu i-am spus ca ador diminetile doar pentru banalul “neataaa! :*>:D<:* cafea?”,  ce ma prinde in fata laptopului, zambind a dor (desi nu mai beau cafea de o saptamana, iar cand i-am zis lui D a spus, de la 2000 km departare: “si noi cum ne mai bem cafeaua impreuna?” 🙂 Nu i-am spus ca raman pe ganduri minute in sir, in cautarea senzatiei de armonie si liniste din sufletul lui D… Nu pot sa-i spun chiar tot, desi credeam ca pot. Insa se pare ca toate au o limita.

Acum stam si meditam asupra relatiei noastre, asupra libertatii promovate la inceput, ca politicienii – se pare, caci acum El are o criza de posesivitate. Desi stie ca D a plecat… dar poate stie ca a luat si o parte din mine…  Acea parte pe care am vrut sa i-o dau Lui la inceput, insa regulile jocului au pus un lacat pe acea bucatica de suflet. Nu te poti simti acasa intr-o gara in care poposesc atat de multi.. pardon, multe. Din pacate nu le poti avea pe toate… Si oricate reguli faci, la un moment dat ajungi sa te lovesti de exceptii. Care oare intaresc regula? Sau o zdrobesc?…