Firul gandului…

Ti-ai lasat firul gandului sa alunece prin parul meu, trezind senzatii ce mi s-au oprit in pantec. Ti-ai ascuns tandretea sub piele si m-ai invelit cu ea. Ai presarat emotii si ai plantat dorinte cu atingeri. Ti-ai pus dorul in priviri si mi l-ai strecurat in gand. Iar sufletul… ti-a suras pe buze si mi l-ai dat sa-l sorb… Si-acum imi curge prin vene…

Advertisement

Suflet pe suflet

Simt nevoia de piele pe pielea mea… fierbinte, tandra… vindecatoare. Atingeri fine, mangaieri calde, sa-mi trezeasca porii, sa-mi incite simturile, sa-mi incalzeasca sufletul.  Degete inclestate intre ale mele, buze umede lipite de pielea mea

Fara cuvinte

De cand ai plecat ma simt intr-una obosita. Parca mi-ai luat toata vlaga cu tine. As dormi zile si nopti in sir, sa treaca o data perioada asta de dupa. Cand simt ca nimic n-are sens, totul e lipsit de viata…

Deja jucam jocul asta de ceva timp si ne-am obisnuit. Pleci, te retragi, te  inchizi… E greu.. M-am retras si eu.. in interior.. La suprafata incerc sa pastrez

Teama ascunsa

Stateam in bucatarie si imi beam paharul de vin. Ma intrebam ca de obicei de ce de fiecare data cand sunt in preajma lui simt acea stanjeneala si tensiune in acelasi timp? Parca de fiecare data ne vedem pt prima data si ma simt timida, incitata si super curioasa… Sunt ca si un copil care asteapta surpriza de Craciun. Si imi simt inima in gat si pantecul incordat, iar fluturii fac hora in stomacul meu.

Tocmai luam o noua gura de vin, cand a iesit el din baie, doar in blugi. Privirea mi-a fugit rapid pe toate liniile trupului lui

Bariere…

Am intrat in scara blocului si mirosea a tine. Mi s-au inmuiat picioarele! 3 zile nu sunt suficiente… nu pentru ganduri nespuse, emotii ascunse si strigate surde! Iti caut privirea, plina de semnificatii, cand stateai deasupra mea. Imi lipsesc soaptele in timp ce ma posedai… mangaierile ce au demontat bariere, saruturile ce au apropiat sufletele noastre incatusate.

Distanta pune din nou bariere intre noi. Nu-ti mai vad ochii ce-mi spun tot ce gura nu poate. Nu-ti mai simt atingerea ce ma iubea in taina. Distanta ucide toate marturisirile tacute. Mi-e dor de bratele tale calde… Mi-e dor de privirea ce ma imbratisa… Mi-e dor de caldura sufletului tau… Mi-e dor de dorul ce-l simteam cu tine-n mine.

Ninge…  Zapada se depune incet peste suflet. Fiecare fulg  depune cate o amintire, conservand-o, inghetand sentimentele. Raman asa toate, pana data viitoare (??), departe de constiinta, atarnand in neant.

 

Dansul dorintelor uitate

D. vine in tara…

Am mai luat o gura de vin, plimbandu-mi privirea prin club, evitandu-i intentionat privirea indiscreta. Ma privea de cand ma asezasem la masa si nu mai stiam cum sa-i raspund. Am incercat sa o evit, ca nu aveam chef de nebunii, dar insista si imi atragea ca un magnet cateodata atentia.

D. vine in tara…

Ma luptam cu gandurile mele si cu vinul ce imi tulbura incet mintea. Mi-era din ce in ce mai greu sa-i ignor privirea, mai ales ca ma incita pofta care i se citea in ochi cand imi urmarea fiecare forma a corpului. Nu mai intalnisem de mult pe cineva cu intentii atat de evidente si n-aveam nicio sansa sa ma ascund: imi placea. Declaratiile de genul acesta sunt rare si magulitoare.

D. vine in tara…

Eram deja excitata, intr-un haos de ganduri, amintiri, alcool, dorinte si priviri. M-am ridicat si am inceput sa dansez, sa ma las purtata de ritmurile muzicii, oferindu-i un spectacol, daca asta cerea. Simteam cum ma invaluie treptat caldura, cum incep sa-mi sticleasca ochii de dorinta si cautam deja sa-i domin privirea, in timp ce ma unduiam discret si totusi provocator. S-a apropiat de mine si mi-a furat pasii de dans, lasand insa suficient spatiu intre noi ca sa ne putem privi. Dansam impreuna, dar la distanta, traind parca fiecare miscare ca o atingere intre noi.

D. vine in tara…

Nu mai conta nimic, alcoolul isi facuse datoria, pluteam impinsa in cele mai adanci colturi ale sufletului meu, proiectand asupra noastra toate dorintele stranse in aceste 3 luni, cautandu-l pe el in dansul nostru, lasand dorul si emotiile sa rabufneasca si sa se piarda printre sunetele tarzii. Nici nu am realizat cand s-a apropiat simtitor in spatele meu si i-am simtit respiratia calda pe gat. Parfumul mi-a invadat narile si simturile, iar atingerea usoara a coapsei mi-a creat un gol in stomac ce m-a surprins. M-am trezit parca din betie, mi-am lasat capul pe spate mangaindu-i umarul gol cu parul si i-am cautat privirea.  (N-a inteles nimic) A inteles tot din acea privire si i-am simtit apoi buzele apasand pe gatul meu. O atingere calda, catifelata si umeda… Am tresarit si m-am panicat, ca si cum acceptarea aici si acum ar insemna acceptarea a tot ce vreau si incerc sa uit. Am fugit efectiv de pe ring, mi-am luat geanta si am iesit afara, lasand in urma privirea ei nedumerita si intelegatoare in acelasi timp…

D. vine in tara… what the fuck am I going to do??!!

The rest is poetry…

Esti toata ziua la cafele… cu mine cand bei o cafea?

Cand ma inviti…

Astepti invitatie speciala?

O invitatie speciala pentru o fata speciala, nu? ;;)

Ookk… Cafea? Azi? Lunch break? 🙂

Iti dai seama ca nu pot refuza o invitatie asa speciala! 😀 Inima deja imi batea nebuneste. Nu credeam ca o sa-l mai vad inainte de a pleca. Dar… AMR 3 s-au transformat in AMR 6-7… Clipele de dulce nebunie in asteptare s-au extins… si… sansele s-au inmultit.

Dar trebuie sa vii sa ma iei de la birou, ca masina mi-e inca in service…

Ok. La 12:30 trecute fix sunt acolo. 🙂

Ma astepta deja in fata biroului. A intrat in masina si a ramas cu ochii atintiti pe formele piciorului meu, ce se arata de sub rochita. Norocul meu ca era cald afara si fusesem inspirata de dimineata sa imi iau o rochita, niste colanti si botine. Mi-era dor de un pic de “goliciune” dupa atata frig si ploaie. Iar reactia lui a salutat inspiratia mea. 🙂

Am pornit spre centru, la indrumarile lui. Era atent la fiecare miscare a picioarelor mele pe pedale. Parca ma mangaia cu privirea. Cum obisnuiesc sa conduc cu mana dreapta pe schimbator, i-am simtit la un moment dat mana calda peste a mea. Mici furnicaturi mi-au urcat pe brat, pana la ceafa. El imi povestea prin ce a trecut cu masina, ca i-a facut revizie totala, a inlocuit ceva piese si a trecut prin tot felul de peripetii in tot acest proces. Eu… nu puteam sa-mi scot din minte dorinta de a-i simti bratele in jurul meu. Am ajuns la cafenea. Am oprit, dar niciunul nu schita vreun gest de a cobora din masina. El povestea, eu ascultam si visam. Incercam sa-mi imaginez ce e in capul lui, in spatele povestii pe care o turuia. Cand a terminat povestea, a urmat un moment lung de liniste. Il simteam nerabdator, stanjenit si fastacit. Eu eram intr-o continua asteptare. S-a intors spre usa si a dat sa o deschida. Cu un gest involuntar, am intins mana spre el si i-am atins coapsa. S-a intors brusc si mi-a luat capul in maini. Ii simteam degetele afundandu-se in parul meu la ceafa si privirea cautand-o pe a mea. Ne-am privit pret de cateva secunde, spunandu-ne tot ce cuvintele nu spuneau. Apoi m-a cuprins intr-un sarut fierbinte, delicat, sorband parca usor fiecare emotie a mea, fiecare cuvant nerostit, fiecare sentiment inabusit atata timp. Atunci am vrut sa opresc timpul in loc! Asa vroiam sa-l pastrez pentru totdeauna. Al meu, intr-un sarut! Nu stiu cat a durat… dar s-a desprins la un moment dat si si-a luat telefonul. Am vazut doar pe ecran scris mare : goodbye. Vii acum cu mine? Doar noi doi… Intrebarea o auzeam cu ecou, inmarmurita de reactia lui. Fara sa clipesc macar, am spus cu cel mai larg zambet in priviri Da!  Mi-a indicat cel mai apropiat hotel si am pornit. Simteam ca-mi tremurau picioarele pe pedale, in timp ce mana lui calda poposea pe coapsa mea, miscandu-si usor si fin varful degetelor. Am ajuns la hotel si pana sa realizez ce se intampla, a sarit din masina si a ajuns la usa mea. A deschis-o, m-a luat de mana, m-a ajutat sa ies si m-a condus spre intrare. M-a rugat sa-l astept pe canapea. A rezolvat la receptie si am pornit amandoi spre lift. Inimile ne dansau de fericire. Inainte sa se inchida usa liftului gura lui o cauta pe a mea… cu atingeri de buze moi, calde, fine… Un sarut ce ascundea tot dorul strans de atata timp… Mi-a strecurat cartela in mana si m-a ridicat in brate, continuand sa ma sarute. Usa liftului s-a deschis, usa camerei s-a deschis… fermoarul rochiei s-a deschis… Iar restul e poezie…

AMR 3…

Numar zilele… Numar orele… Numar zambetele si imbratisarile din mesaje… Saruturile trimise sub forma de emoticoane.. Numar clipele de emotii bulversante, inabusite stangaci in sufletul ravasit. Imi numar respiratiile in timp ce stau si privesc in gol, nestiind ce va fi dupa. Traiesc! Asta e sigur. L-am simtit, pret de cateva clipe, al meu. Mi-a fost de ajuns? Nu mai conteaza. Intervine bariera… realitatii. Cade nemiloasa in fata drumului nostru impreuna. Este pretul platit pt clipele de fericire si implinire sufleteasca pe care mi le-a dat.. pe care ni le-am dat. Un sarut… nimic mai mult. Cred ca mi-ar fi si teama de mai mult. E mai bine asa.. e mai sigur asa. Nu poti cere de la viata sa-ti dea tot! Nu poti incalca reguli si apoi sa astepti sa primesti ce-ti doresti. El (o sa-i spun D, sa nu-l confundam cu El) a ales mai de mult un drum alaturi de ea. De fapt a ales acelasi drum de 2 ori.. (alta poveste – poate v-o spun altadata). Practic a ales si pentru mine. 😀 Sad but true… Nu mai pot face nimic. Decat sa accept situatia, sa-mi sterg dorintele, dorul, emotiile, visele, nevoile de pe mine, sa ma scutur de ele si sa merg mai departe cu capul sus. Sa privesc optimista in viitor, sa vad partea plina a paharului ( care poate fi aia????!!!), sa vad viata roz… Mda, poate printre stelele verzi pe care le vad in timp ce cad in lesin! :)) Mai fac si haz de necaz… ca altceva nu mai pot face.
Doar in momente ca acestea realizezi cat de scurt e timpul si cat de nemilos! Trece, fuge… fara sa tina cont de nimeni si de nimic. Totul se comprima, se strange ca intr-o presa. Orizontul se ingusteaza, ca si mijlocul unei clepsidre si se scurge, cu bucati mici din mine in neant. Nici nu stiu ce-mi doresc: sa se opreasca timpul sau sa treaca mai repede… sa vad ce e dincolo!

Toamna sufletului meu…

E toamna in sufletul meu…
E toamna in par si prin gene,
Pierduta in vise, alene,
De toamna… in sufletul meu.

E toamna prin amintiri,
Departe prin ceata si nori,
E toamna, e frig si e dor,
De toamna… prin amintiri!

E toamna si totusi speranta,
Cand ploua in suflet si in gand,
Cu amintiri, rand pe rand,
De toamna… Si totusi speranta!

Sarutul…

De doua zile ma gandesc cum sa descriu emotia, trairea, dorinta… manifestarea primului sarut si nu am reusit inca. A facut-o Adrian mai bine decat mine… Descrie aproape la virgula experienta mea de acum 3 zile. Citind, am retrait cu fiecare cuvant fiecare dor, fiecare emotie, fiecare atingere… din Sarutul care arde! Mai mult nu mai pot spune…