In sfarsit singura… sa pot savura amintirile… noptii. Imi bag nasul in perna si inspir adanc parfumul ei… Usor spicey, exact cum mi-o imaginam inainte. Si ma napadesc amintiri carnale… Varfurile degetelor ei imi deseneaza fin pe piele, trezind fiecare por. Legata la ochi, ma las surprinsa de atingeri, mangaieri, saruturi. Un strop rece de sampanie mi se scurge de pe san spre pantec. Limba ei fierbinte il opreste si ii continua miscarea spre coapse, bucurandu-se de incordarea ce o simte in interiorul meu.
Incerc sa inteleg de ce prefera sa ma domine, asa legata, fara sa o pot atinge si eu, insa imi pierd gandul intre buzele ei moi si atingerea curioasa a degetelor. Imi exploreaza fiecare milimetru al corpului, cu pofta de necunoscut. Imi savureaza fiecare respiratie, fiecare geamat, de parca ar asculta o simfonie celebra. Incerc la un moment dat sa-i prind buzele intr-un sarut, dar mi le musca usor si coboara apoi pe gat, spre clavicula, plantand muscaturi fine si incitante peste tot. Continua joaca asta nebuna, culminand cu atingeri umede, calde si excitante pe abdomen, pe coapse si intre ele, purtandu-ma prin valuri de placere, pana nu mai pot si explodez in mii de senzatii ce-mi cutremura trupul. Se intinde apoi peste mine, tandra si visatoare si-mi sopteste la ureche: Multumesc!
Aceasta a fost Josephine… unica, speciala.. one night experience!
Tag Archives: placere
Marturisiri in 2014 (partea II)
Mi-am inceput anul 2014 singura, adica fara partener, dar inconjurata de prieteni. Insa se pare ca am fost in mintea si in sufletul mai multor persoane decat ma asteptam. De T v-am povestit deja. De prietena mea cea mai buna din facultate va amintiti? Intotdeauna ma gandesc la ea la trecerea dintre ani… si sper ca o face si ea. De data asta mi-a confirmat:
Ea: I wish it was you… Happy new year!!!
Eu: A little too late… Happy new year to you too!
D. mi-a scris de 8 ori in noaptea dintre ani La multi ani, din ora in ora, la ora fixa, pana la 7 dimineata. A inceput cu urari frumoase, pline de ganduri bune, si pe masura ce alcoolul ii intra in sange, urarile deveneau din ce in ce mai incitante, facandu-ma sa nu vreau sa plec singura acasa. Dar am plecat. Singura, fara partener, dar plina de marturisiri care m-au dat peste cap. M-au intristat. Caci toti acesti oameni nu sunt ai mei. Nu vor fi niciodata! Degeaba le bantui sufletul sau mintile, caci niciunul nu-mi va incalzi noptile friguroase din suflet.
Si ma intreb din nou: de ce acum???
Las in urma un an plin de sentimente contradictorii. Un an in care am cazut, m-am ridicat, am alunecat, m-au ridicat altii. Un an in care am fost nebunatica, dorita, pofticioasa, implinita, rasfatata. Un an in care am trait unele dintre cele mai pline experiente din viata mea. Un an frumos, jucaus, incitant, in care am atins culmi netraite de excitatie si placere, am gustat din jocurile pasiunii si am sorbit din cupele extazului. Si las in urma tot… pornesc singura pe urmatorul drum, caci toti oamenii importanti din viata mea sunt ai altora. Ma bucur de tot ce am trait, iau cu mine tot ce m-a implinit, amintiri, sentimente, colectia de clipe fericite si intru in noul an mai implinita ca oricand.
Am reusit sa termin 2 puzzle-uri. Le-am incheiat, am primit si ultimele piese. Sunt linistita ca n-am fost singura pe scena sentimentelor acelor povesti. Plec cu stima de sine putin ridicata de acest lucru. E corect? Nu mai conteaza… Viata nu e niciodata corecta. E simpla, ca un puzzle. 🙂
Plec mai departe, singura, intr-o mare de sentimente, calcand pe fiecare, sprijinindu-ma pe ele, folosindu-le drept pavaj.
P.S.: Tocmai m-a lovit o intrebare: Acum spun ca am incheiat cel putin 2 capitole din viata mea. Dar daca s-au redeschis de fapt?…