Fructul din gradina vecinului II

Intamplarea facu ca Sarbatorile sa ne aduca din nou una langa alta. Brusc am devenit prietena cea mai cautata de C, la colindat, la masa de Craciun, la povestile de dupa… O vedeam de fiecare data ascunzandu-si incantarea cand ma vedea facandu-mi intr-un final aparitia. Ajungeam intentionat mai tarziu ca ceilalti, caci imi placea sa-i vad agitatia si nelinistea din ochi cum se topesc intr-o calda bucurie. C era fericit ca ea se integrase in grup si ca-si dorea prieteni de-ai lui prin preajma.  Ea se multumea sa ma vada acolo, sa se scalde in privirile mele indiscrete si sa ma analizeze pe furis, cand credea ca nu sunt atenta. Imi placea, era timida si inocenta, prea inocenta parca

Advertisement

Totul e un joc…

Nu reusesc sa scriu atat de des pe cat as vrea… Desi de multe ori sunt la volan si-mi curg cuvintele prin minte in rauri… si nu le pun pe hartie, trec ore… zile si imi ies din minte. Alteori ma pun in fata laptopului si vreau sa scriu, dar … totul e blank! Trec acum prin niste perioade care merita scrise… descrise… si eu n-am timp, iar cand am, n-am inspiratie. Ce bine functioneaza Legile lui Murphy! 😉

Totul e mai nou pe fuga, dar totul e plin! Plin de semnificatii, plin de trairi ne-mai-traite, de intalniri scurte si intense, de nopti albe in imbratisari fierbinti… As opri acum timpul in loc! As indrazni sa sper ca nu se va incheia niciodata aceasta perioada… Dar viata mi-a aratat tot timpul ca, in timp, totul se schimba. Asa ca traiesc clipa, ma bucur de tot ce-mi ofera ea si nu am niciun fel de asteptari! Prefer sa ma surprinda viata, indiferent cum, decat sa ma dezamageasca. 😉

Mai nou ma bucur de experiente pe care, in opinia publica, n-ar mai trebui sa le traiesc la varsta asta: intalniri fugare in masina, cu saruturi lungi, pasionale, mangaieri intense… si atat! Sau saruturi pofticioase la colt de strada, in gangul cate unui club sau rezemati de cate un copac in parc. Ne incitam doar unul pe altul, intensificam dorinta, ne tachinam… fara sa asteptam neaparat o finalizare… Sunt placeri jucause, care ne tin in tensiune, tot timpul cu gandul unul la altul.. Este si asta o metoda de a pastra pasiunea…

Adevarul e ca in cele mai multe relatii aceste momente se pierd. Totul trebuie sa aiba finalitate. Nu ne mai sarutam, nu ne mai mangaiem, daca nu putem face altceva. Ne plangem ca s-a pierdut pasiunea, interesul, dar dupa cateva luni de relatie activitatea noastra sexuala se reduce la patul de acasa si eventual masa din bucatarie, coltarul din living sau cateva minute sub dus! De ce? Ce te impiedica sa o/il saruti plin/a de dorinta la iesirea din piata? Sau sa va mangaiati in masina in drum spre job? 😀 Ai observat vreodata ce chef de munca ai daca-ti incepi dimineata cu o mica “horneala”? ;;) Sa te gandesti toata ziua ce o sa-i faci cand ajungi acasa… Eu cel putin am un spor daca sunt incitata!!! Si o buna dispozitie extraordinara! Chiar daca am primit doar niste mangaieri fugare sau un sarut luuuung dimineata la plecare. Imi trezeste imaginatia, ma face sa ma simt mai sexy si inclusiv impactul pe care-l am asupra oamenilor este mai mare, pozitiv bineinteles!

Cel mai mult imi place cand ma mangaie in timp ce conduc! Dansez cu masina (efectiv fac zig-zag-uri pe sosea) si el ma mangaie… peste tot: pe umeri, pe gat, prin par, pe sani… pe coapse… intre picioare… hmmmmm… Bineinteles, de cand a venit vara sunt doar in rochite. Largute, vaporoase, insinuante, usor de ridicat… Totul e un joc! Joaca-te si tu! Traieste clipa, nu o mai amana! Iti garantez ca merita! 😉

Să ne cunoaștem întâi…

O săptămână fără niciun semn… N-a răspuns nici la sms… Nu cred că trebuie să mai spun prin ce am trecut.. Azi dimineață, pe când reușisem să-mi adun gândurile și să mă concentrez la ce aveam de făcut la job primesc sms: Cafea? Nici n-am știut cum să reacționez. După 10 minute am scris: 10.30, la Bistro Engels. Era cazul să închei povestea asta, până nu o luam de tot razna, așa că mi-am luat inima în dinți și m-am dus. Emoțiile erau mai puternice decât voința mea. Încercam să îmi păstrez calmul pe drum, dar parcă îmi tremurau mâinile pe volan. Era deja acolo. Mi-a zâmbit cuceritor și a spus:

– Am fost plecat din țară!

Mi-a tăiat toate reproșurile pe care le aveam pe limbă. Nu puteam să-i mai cer socoteală acum pentru o săptămână de liniște totală. A fost plecat. Punct. Am comandat un cappuccino și m-am uitat lung la el. Încercam din răsputeri să afișez o atitudine seducătoare, dar nu știu sigur dacă îmi reușea. Dacă plecam, trebuia să plec învingătoare.

– Am înțeles. E ok, nu mă așteptam oricum să-mi răspunzi. Știu cât de ocupat ești.

–  Când e vorba de tine, nu sunt prea ocupat. Doar că n-am avut cu mine telefonul ăla.

– Ah, da… acum înțeleg.

Știam că are un telefon strict pentru chestii personale. Și mi se părea normal. Jobul e job… viața privată este altceva.

– M-am gândit la tine cât am fost plecat. Și mi-am dat seama că nu ești așa cum am crezut. Ești mai specială și am nevoie de puțin timp să te cunosc.  E mai mult decât ceva strict carnal… și vreau să-ți ofer mai mult. Ce zici?

“Zic că vreau să mă retrag până nu este prea târziu!! Zic că nu te pot lăsa să te joci cu mintea mea! Zic că nu mă simt stăpână pe mine lângă tine!” Am zâmbit, ca să nu se vadă strigătele din capul meu și am spus, ușor ironic :

– Ai nevoie de timp și spațiu? Te-ai speriat?

Cu un surâs în colțul gurii mi-a spus:

– Te deranjează că vreau să-ți fac curte… ca pe vremuri? Nu mai ești obișnuită cu bărbați galanți? Bărbați care vor să te cunoască înainte să sară pe tine?

– Așa vrei tu să-i spui? Ok! Îți ofer cât timp și spațiu vrei. Chiar așa… de ce nu m-aș lăsa curtată? Să văd și eu cum se mai face curte în ziua de azi… de către bărbați galanți…

– Nu spațiu am cerut, ci timp… Spațiul dintre noi sper să fie din ce în ce mai mic…

Mi-a luat mâna în mâna lui și mi-a spus, în timp ce mi-a mângâiat din nou încheietura, fin și tandru, până ce mi-a citit tulburarea în ochi:

– Vreau să știu totul despre tine. Să știu ce te ridică, ce te doboară, ce te face melancolică, ce te face să te trezești în fiecare dimineață zâmbind, ce îți place, cum îți place, de ce te temi,  ce te face să acționezi, ce te face să te retragi, ce te relaxează, ce te umple de energie… TOT ce este în tine și poate nici măcar tu nu știi.

L-am privit fără replică, simțind toate aceste cuvinte ca pe niște promisiuni. Era o abordare la care nu mă așteptam. Trebuia să mă bucur sau să-mi fie teamă?!…

Și-a privit ceasul și a cerut nota. Când a întins mâna să vadă cât era de achitat, am pus mâna pe mâna lui și am zis:

– Lasă-mă pe mine de data asta.

A zâmbit, s-a retras și a încuviințat din cap. Puțin surprinsă de atitudinea lui, am scos portmoneul și am plătit. Nu mă așteptam să fie de acord. Se știe că fetele se oferă și ei trebuie să refuze. Unde era gentleman-ul din el?? 🙂 Am ieșit și m-a condus la mașină. Mi-a deschis – ca un gentleman – ușa, s-a aplecat, m-a sărutat pe obraz și mi-a urat o zi frumoasă! A închis ușa și a plecat spre mașina lui fără să se uite în urmă.