Pofte tarzii in noapte…

Mi-e pofta sa domin… Sa o lipesc de un perete, cu degetele afundate in parul ei, sa o aud cum imi geme in ureche, cu jumatate de buza pierduta in sarutul meu apasat! Sa o ingenunchez apoi treptat, sa-i simt atingerile umede pe sani, pe abdomen, pe coapse… si sa ii afund capul intre picioarele mele. Sa ma joc pe sarutul ei, alunecand excitant, miscandu-ma in ritmul ei, cu un picior ridicat pe birou. Sa o intind apoi pe birou, si sa o chinui, gustandu-i pofticioasa savoarea, inmuindu-mi degetele in ea, umeda si fierbinte… Da, am pofta sa o domin si s-o pierd intre contractii si valuri de placere!

Because of you, Gladiola…

Advertisement

Ca un burete…

Cand m-am intors, El astepta nerabdator telefonul meu:

Ai ajuns?

Da. Abia am intrat pe usa.

Ok, vin la tine.

Stai! As vrea sa fac si eu o baie, sa ma relaxez un pic…

Perfect! Facem impreuna. Si a inchis.

Dupa 15 min l-am auzit la usa. Aduse o sticla de vin rosu si niste sare de baie cu lavanda. Am zambit, cand i-am vazut sclipirea din privire. Ma asteptam sa sara pe mine, dar s-a indreptat direct spre baie, a dat drumul la apa si a turnat sarea in cada. A deschis si sticla de vin si dupa inca 10 min, in care a aprins si cateva lumanari si mi-a spus in treacat ca fara mine Clujul nu e la fel, eram in bratele lui, invaluiti in apa fierbinte si miresme de lavanda. Era bine. Era familiar. Isi plimba degetele pe pielea mea, printre povesti, trezind fiecare por si fiecare simt la viata. Ma topeam in bratele lui, ma pisiceam si, cu ochii inchisi, ascultam detalii despre concertul la care fusese saptamana trecuta. Ca de obicei, reusea sa ma poarte in lumea lui cand imi povestea, sa vad cu ochii lui si sa simt cu toate simturile, atmosfera traita de el acolo. 

Simteam dorul lui in fiecare mangaiere, in fiecare soapta la ureche si in fiecare dulce imbratisare. Nu l-am mai simtit de mult asa. Dupa ultimele discutii, l-am simtit distant pana atunci. Sau poate eram eu distanta? Nu mai stiu… nu mai conteaza… Daca inchideam ochii imi era bine. Ii simteam bratele in jurul meu, ma rasfata cu mici complimente si imi dezmierda fiecare particica a corpului. Eu doar stateam… amutita, fara cuvinte de spus, cu inima incatusata. Am adormit in bratele lui, fara sa-i ofer nimic, decat prezenta mea. Nu mai am nimic de dat acum, sunt insa dornica sa absorb ca un burete fiecare forma de tandrete, fiecare urma de sentiment, fiecare semn de emotie. Da, de asta am nevoie acum. Sa-mi umplu din nou sufletul cu astfel de senzatii, sa umplu golul din urma cuvintelor nespuse, a sentimentelor ne-urlate, a sperantelor sinucise. Si atat. Fara sa dau nimic in schimb. Spun stop reciprocitatii… cel putin momentan. Pana-mi umplu sufletul… de bine. 

No tears, no pain, no sorrow…

Am reusit sa alung doliul din sufletul meu… sper. O imbinare de tristete, furie, melancolie si dor a zacut in mine in acest timp. Am avut o perioada aglomerata, departe de casa, implicata intr-un proiect cu oameni frumosi, care m-a ajutat sa uit cat de cat si sa trec mai usor prin etapele despartirii/acceptarii, smulgandu-mi sperantele si asteptarile, mototolindu-le si tintind cu ele de la distanta cosul trecutului. Nu ma ajuta sa le port cu mine, imi ingreuneaza zborul. In schimb amintirile le folosesc ca hrana pentru suflet! Atingeri fine din varful degetelor pe tot corpul, saruturi intense, pline de cuvinte nespuse, priviri prelungi, ce ascund intreaga taina, gemete surde, inabusite, maini inclestate in extaz… Toate imi picteaza in suflet un tablou unic!

Am invatat in viata sa iau ce e mai bun din tot ce traiesc si sa merg mai departe. Mi-am plans deja lacrimile in iubirile trecute, nu mai am stocuri pentru asa ceva. Viata e scurta, trebuie traita cat mai frumos, asa ca n-o sa mai pierd nicio clipa cu intrebari, framantari si pareri de rau. Cand ti-e dat sa traiesti ceva frumos, te bucuri si nu mai pui intrebari. Stiu, e usor sa spui ca mergi mai departe pastrand doar amintirile frumoase, dar daca noi nu suntem stapani pe sentimentele si emotiile noastre, atunci cine?

Atunci cand ai relatii mai iesite din comun, inveti un lucru: ca sa te adaptezi, sa poti sa te bucuri fara sa-ti chinui sufletul, din cand in cand trebuie sa mai faci cate un pas in spate, sa te distantezi, ca sa nu te implici prea mult. Mi-am facut foarte bine lectiile la capitolul asta in ultimul timp, asa ca e doar un exercitiu de rutina pentru mine acum. Take a step back, relax and enjoy the next ride! 😉