AMR 3…

Numar zilclepsidraele… Numar orele… Numar zambetele si imbratisarile din mesaje… Saruturile trimise sub forma de emoticoane.. Numar clipele de emotii bulversante, inabusite stangaci in sufletul ravasit. Imi numar respiratiile in timp ce stau si privesc in gol, nestiind ce va fi dupa. Traiesc! Asta e sigur. L-am simtit, pret de cateva clipe, al meu. Mi-a fost de ajuns? Nu mai conteaza. Intervine bariera… realitatii. Cade nemiloasa in fata drumului nostru impreuna. Este pretul platit pt clipele de fericire si implinire sufleteasca pe care mi le-a dat.. pe care ni le-am dat. Un sarut… nimic mai mult. Cred ca mi-ar fi si teama de mai mult. E mai bine asa.. e mai sigur asa. Nu poti cere de la viata sa-ti dea tot! Nu poti incalca reguli si apoi sa astepti sa primesti ce-ti doresti. El (o sa-i spun D, sa nu-l confundam cu El) a ales mai de mult un drum alaturi de ea. De fapt a ales acelasi drum de 2 ori.. (alta poveste – poate v-o spun altadata). Practic a ales si pentru mine. ­čśÇ Sad but true… Nu mai pot face nimic. Decat sa accept situatia, sa-mi sterg dorintele, dorul, emotiile, visele, nevoile┬áde pe mine, sa ma scutur de ele si sa merg mai departe cu capul sus. Sa privesc optimista in viitor, sa vad partea plina a paharului ( care poate fi aia????!!!), sa vad viata roz… Mda, poate printre stelele verzi pe care le vad in timp ce cad in lesin! :)) Mai fac si haz de necaz… ca altceva nu mai pot face.
Doar in momente ca acestea realizezi cat de scurt e timpul si cat de nemilos! Trece, fuge… fara sa tina cont de nimeni si de nimic. Totul se comprima, se strange ca intr-o presa. Orizontul se ingusteaza, ca si mijlocul unei clepsidre si se scurge, cu bucati mici din mine in neant. Nici nu stiu ce-mi doresc: sa se opreasca timpul sau sa treaca mai repede… sa vad ce e dincolo!

Advertisements

Dor…

dorDor… de mine, de el… de noi… Mi-e dor de dor… Mi-e dor de ce n-am trait, de ce ma asteapta… de ce nu se intampla… Sufletul mi-e plin… de fericire! Fericire ca traiesc, ca simt ceea ce simt, ca existi, ca exista, ca toate imi dau un sentiment de familiar… E greu sa explic… dar poate sa-ti fie dor de doua persoane in acelasi timp…!? De prezent si de viitor… De ce simti si de ce ai putea simti… De trairi si de asteptari… de este si de va fi… Esti contra-cronomentru si trebuie doar sa te deschizi si sa lasi sa vina la tine tot ce e frumos! Sa iei cu bratele deschise ce ti se ofera, sa le pui intr-un colt de suflet si sa le pretuiesti ca pe o comoara. Indiferent ce se va intampla apoi… cum va continua… sau cum se va termina. Astea nu conteaza! Traiesti aici si acum, caci astfel de clipe nu vin de multe ori in viata. Cand se termina, iti culegi bucatile de suflet, le ungi cu amintiri, le infasori in melancolie si le lasi sa se reintregeasca. Vei ramane cu sufletul plin de ceea ce ai trait, chiar daca doar pentru o scurta perioada de timp.

Daca ai avea de ales intre a trai ceva frumos, chiar daca stii ca se va termina sau a nu trai deloc acea experienta… ce ai face?