Sa nu taci…

Sa nu taci…

Lasa tumultul inimii sa sparga intunericul…

Sa se strecoare firul de lumina in sufletul tau.

Sa nu fugi…

Lasa teama trecutului sa te ajunga din urma…

Sa lase apoi in departare doar o umbra!

Sa nu strigi…

Lasa emotiile sa curga alene…

In liniste sa-ti impresoare sufletul.

Sa nu mori…

Lasa sufletul deschis spre noi orizonturi…

Sa intre pe furis aripi de speranta.

Advertisements

Tornada D.

haos

Cred ca ar trebui sa-l numesc tornada D. 🙂 A intrat in sufletul meu, a intors totul pe dos si a plecat, lasand un haos de nedescris in urma lui. Din aceasta poveste am ramas cu amintirile si cu acelasi prieten bun, cu care imi “beau cafeaua” in majoritatea diminetilor, povestind ca de obicei, dar fara sa spunem nimic, lasand doar sufletele sa danseze in continuare, tinandu-se de mana. Nu s-a schimbat mai nimic, decat ca acum impartasim aceeasi taina, pe care nu ne-o divulgam nici macar noua, de teama sa nu ne inghita cu totul. Tacerea pare sa spuna mai mult decat mii de cuvinte.

Si uite asa .. am ajuns din nou sa tac, atunci cand tot ce imi venea sa fac era sa urlu! Sa-mi strig sentimentele sa le auda toata lumea!  Ziceam ca nu voi mai face aceeasi greseala. Ziceam ca nu voi mai dansa dupa cum canta el… Dar ce poti face cand e singurul cantec pe care-l auzi? Majoritatea barbatilor prefera sa nu vorbeasca despre  sentimente. Nu am inteles niciodata de ce. Sa tii in tine cele mai frumoase emotii, sa nu le impartasesti, ca sa creezi altele…

Poate aici ma ajutati si voi sa inteleg, caci pe mine ma depaseste situatia. Ce aveti impresia ca pierdeti daca spuneti ceea ce e oricum evident ca simtiti?

Problema este ca m-am molipsit si eu de la voi. Imi zicea o prietena zilele trecute ca simt ca un barbat. Adica nu-mi mai exprim sentimentele, evit sa ma implic prea mult, ma multumesc doar cu placerea fizica si nu cer mai mult de atat. Asa ca am nevoie sa inteleg, ca sa pot sa ma vindec. ;;)