Alegeri

alegeri

Stiu ce fac acum. Stiti si voi. Imi caut scuze pentru alegerile pe care le fac. Incerc sa ma explic in fata  mea voastra, caci vreau, nu vreau, desi sunt singura, nu am pe nimeni momentan, ma simt ca si cum as insela. O insel pe ea – sotia lui? Ma insel pe mine? Pe mine cu siguranta ma insel, ma mint, ma imbat cu vorbe dulci, caci doar asa ma pot impulsiona sa merg mai departe. Pe ea? Nici macar nu o cunosc. Am vazut-o de 3 ori in viata mea, de la distanta. Ea nici macar nu stie ca exist. Si totusi ea imi place – din ce stiu de la el. O insel? Are sens sa-mi raspund la intrebarea asta? Ea este alegerea lui. Nu e responsabilitatea mea. Si eu, sub o forma mai ciudata, sunt alegerea lui. El a ales si pentru noi. Pentru mine. A ales sa-mi dea o particica din sufletul lui. O latura a sufletului lui pe care n-o poate impartasi cu ea. A ales sa mi-o dea mie. Nu sunt eu speciala… nu sunt eu singura… dar sunt cea care momentan intelege. Si simte la fel.

Spuneam ca ea imi place. Si, cunoscand intreaga situatie, chiar ma bucur ca e acolo. Ma bucur ca exista, ma bucur ca nu l-am cunoscut pe D. in alte circumstante. Daca ar fi sa aleg, as alege tot postul de amanta in sufletul lui.  Il prefer asa cum e el cu adevarat. Chiar si “bolnav” – cum zice el. Pentru el infidelitatea e o boala frumoasa. 

Desi mi-e greu sa recunosc, nu pot sa spun ca am crezut vreodata ca oamenii, ca specie, sunt monogami. Incercam sa ne conformam unor reguli impuse de societate, insa aceste reguli sunt impotriva firii multora dintre noi. E nevoie de astfel de reguli? Da! Pentru ca altfel s-ar instaura un haos total. Insa, acolo unde este deschidere, intelegere si auto-cunoastere, regulile pot fi incalcate, in taina. Doar in taina.

Advertisements

Tu alegi Everestul?

Image

Nu stiu cum fac de ma indragostesc tot de persoane nepotrivite: prietenul cel mai bun al unui fost prieten, prietena mea din tinerete, un prieten bun care e casatorit… Caut special relatiile imposibile? Sau faptul ca sunt imposibile le da amploare in sufletul meu?…!! Se stie ca noi femeile suntem in primul rand indragostite de drama. Nu m-am imaginat niciodata asa. Insa viata vine, imi da 2 palme si imi arata ca sunt fruntasa de fapt la aceasta categorie. 🙂

Intotdeauna am fost adepta trairii sentimentelor pe care le intalnesti. Oamenii iti ies in cale cu un motiv. De fiecare data. Daca ti-e dat sa traiesti povesti frumoase cu oameni nepotriviti ce faci? Inchizi ochii, strangi din suflet si alungi pasiunea ce te cuprinde? Sau o lasi sa te copleseasca, sa-ti intre in carne si-n oase, sa-ti arda sufletul pana la ultima bucatica?

Nu cred in pacatul iubirii. Caci dragostea nu e o alegere, e o traire. Iti intra singura in suflet. Alegerea ta este de a o trai cu adevarat sau doar pe jumatate. Cat de frumos zicea in Jurnalul unui infidel:

“Gândește-te că pentru fiecare iubire pe care o întâlnești, există câte un Everest. Nimeni nu știe cât vei rămâne acolo, dar merită să încerci. Pentru că ai doar două opțiuni: te urci pe cel mai înalt vârf, iubești, ești fericit și liber, dar riști să mori, sau… îți alegi un ”Everest” mai accesibil, care nu te solicită atât de intens, care te satisface, te face să te simți comod, confortabil și atunci… nu riști să mori. Decât pe dinăuntru. Doar tu alegi.”

 Poti alege altceva decat Everestul?

In uitare…

In uitare

Azi mi-am pus miere in cafea. De obicei o beau neagra. Azi n-am putut. Gustul amar mi-a alunecat pana in suflet si l-am simtit cum se strange a durere. Mierea a fost ca un balsam. A uns ranile si a lipit fisurile. Azi. Maine… cine stie?

Azi mi-am pierdut gandurile prin carti. Mi-am ascuns nevoia de tine in pagini albe si dorul intre aglomerari de litere, iar asteptarile le-am alungat printre sperantele altora. Am alergat printre randuri cautandu-ti gandurile.  Azi. Maine… cine stie?

Ce faci oare acum? Simti furnicaturi cand inchizi ochii si imi urmaresti varfurile degetelor alunecand pe pielea ta? Te-am pictat dominant deasupra mea, amestecand culori pe gat, umeri, piept, abdomen, coapse… Simti inclestarea degetelor pe perne si rasuflarea fierbinte pe gatul tau? Mi-ai strivit bratele, coapsele, sanii, faptura cu greutatea sufletului tau. M-ai amutit in saruturi si m-ai incatusat in imbratisari. Iti simt buzele umede si calde cautandu-mi frenetice sufletul. Ti-ai ascuns taina in sufletul meu, ai impins-o adanc, penetrand cu miscari posesive. M-ai luat, m-ai avut, m-ai ascuns in uitare. Te caut, te alung, te chem in uitare. Azi. Maine… cine stie?

Bariere…

bariere

Am intrat in scara blocului si mirosea a tine. Mi s-au inmuiat picioarele! 3 zile nu sunt suficiente… nu pentru ganduri nespuse, emotii ascunse si strigate surde! Iti caut privirea, plina de semnificatii, cand stateai deasupra mea. Imi lipsesc soaptele in timp ce ma posedai… mangaierile ce au demontat bariere, saruturile ce au apropiat sufletele noastre incatusate.

Distanta pune din nou bariere intre noi. Nu-ti mai vad ochii ce-mi spun tot ce gura nu poate. Nu-ti mai simt atingerea ce ma iubea in taina. Distanta ucide toate marturisirile tacute. Mi-e dor de bratele tale calde… Mi-e dor de privirea ce ma imbratisa… Mi-e dor de caldura sufletului tau… Mi-e dor de dorul ce-l simteam cu tine-n mine.

Ninge…  Zapada se depune incet peste suflet. Fiecare fulg  depune cate o amintire, conservand-o, inghetand sentimentele. Raman asa toate, pana data viitoare (??), departe de constiinta, atarnand in neant.

 

Cu biciul in mana…

cu biciul in mana

M-a trezit telefonul din leneveala. Era D. Cu mari emotii am raspuns:

Ce faci domnisoara?

Ma rasfat – am zis cu un nod in gat. Ce faceti? Ati ajuns? Imi place sa il intreb la plural, sa nu uit(am) niciodata realitatea.

Da. Inca nu in Cj, dar curand. Mi-era dor sa-ti aud vocea…

– …. – n-am putut sa zic ceea ce era evident.

Ma gandeam ca ma ajuti cu ceva, zise el, facandu-se ca ignora tacerea mea.

Ce-ti doreste inimioara?

Poti sa mergi la ora 12:00 sa te intalnesti pe strada x cu cineva sa-ti dea ceva pt mine?

Nu inteleg… – si eram efectiv in ceata.

Ajung in Cj abia mai tarziu, respectivul pleaca intre timp si asa imi asigur si o intalnire macar scurta cu tine.

Chiar simti ca ai nevoie de pretexte sa ma vezi?

Eu nu, dar am senzatia ca ai tu…

He he… psihologia inversa… cu mine o aplici? i-am spus, desi ii dadeam dreptate in totalitate. Prea bine ma cunoaste… Dar ce trebuie sa-ti dea?

O sa vezi acolo. Nu e nimic voluminos, dar inseamna foarte mult pentru mine. Nu mai pot vb prea mult. Ma ajuti?

Pentru o cafea, de ce nu, am spus zambind, ca sa ascund emotiile ce m-au luat la gandul ca o sa-l vad din nou.

Ok. Ma anunti printr-un mesaj cand ai rezolvat?

Sigur. Ma bucur ca vii, am ingaimat inecandu-ma.

Te pup, ca nu mai pot vb. Astept mesaj.

………

Eu: mi-a dat o cheie. Anunta-ma cand ne vedem sa ti-o dau.

El: e cheia de la camera noastra. O sa o pastrezi tu. Am inchiriat-o pe cat timp o sa fiu aici. Azi la 4 o sa fiu putin liber. Te astept la apartament, pe str x. Nu ma lasa te rog sa stau in strada…

Nu i-am raspuns nimic, caci imi rasunau in minte vorbele lui de mai devreme: Nu e nimic voluminos, dar inseamna foarte mult pentru mine. Nu stiam ce sa fac, sa turbez de nervi sau sa ma bucur??? Eram atat de fericita ca sta cineva cu mine in apartament exact cand vine el in tara… Eram linistita ca n-o sa pot cadea ispitei, ca nu o sa avem unde. Dar e cu 2 minute mai smecher decat mine. Surpriza!

Aveam 3 ore si jumate la dispozitie sa ma hotarasc ce fac cu ce ma imbrac. Ca pana la urma era clar ce fac. Si cum “toate cheile-s la mine” si imi place si mie sa fac surprize, l-am asteptat doar in lenjerie, cizme negre lungi si un bici in mana … suflet.

Sa nu taci…

Sa nu taci…

Lasa tumultul inimii sa sparga intunericul…

Sa se strecoare firul de lumina in sufletul tau.

Sa nu fugi…

Lasa teama trecutului sa te ajunga din urma…

Sa lase apoi in departare doar o umbra!

Sa nu strigi…

Lasa emotiile sa curga alene…

In liniste sa-ti impresoare sufletul.

Sa nu mori…

Lasa sufletul deschis spre noi orizonturi…

Sa intre pe furis aripi de speranta.

Dansul dorintelor uitate

dansul dorintelor uitateD. vine in tara…

Am mai luat o gura de vin, plimbandu-mi privirea prin club, evitandu-i intentionat privirea indiscreta. Ma privea de cand ma asezasem la masa si nu mai stiam cum sa-i raspund. Am incercat sa o evit, ca nu aveam chef de nebunii, dar insista si imi atragea ca un magnet cateodata atentia.

D. vine in tara…

Ma luptam cu gandurile mele si cu vinul ce imi tulbura incet mintea. Mi-era din ce in ce mai greu sa-i ignor privirea, mai ales ca ma incita pofta care i se citea in ochi cand imi urmarea fiecare forma a corpului. Nu mai intalnisem de mult pe cineva cu intentii atat de evidente si n-aveam nicio sansa sa ma ascund: imi placea. Declaratiile de genul acesta sunt rare si magulitoare.

D. vine in tara…

Eram deja excitata, intr-un haos de ganduri, amintiri, alcool, dorinte si priviri. M-am ridicat si am inceput sa dansez, sa ma las purtata de ritmurile muzicii, oferindu-i un spectacol, daca asta cerea. Simteam cum ma invaluie treptat caldura, cum incep sa-mi sticleasca ochii de dorinta si cautam deja sa-i domin privirea, in timp ce ma unduiam discret si totusi provocator. S-a apropiat de mine si mi-a furat pasii de dans, lasand insa suficient spatiu intre noi ca sa ne putem privi. Dansam impreuna, dar la distanta, traind parca fiecare miscare ca o atingere intre noi.

D. vine in tara…

Nu mai conta nimic, alcoolul isi facuse datoria, pluteam impinsa in cele mai adanci colturi ale sufletului meu, proiectand asupra noastra toate dorintele stranse in aceste 3 luni, cautandu-l pe el in dansul nostru, lasand dorul si emotiile sa rabufneasca si sa se piarda printre sunetele tarzii. Nici nu am realizat cand s-a apropiat simtitor in spatele meu si i-am simtit respiratia calda pe gat. Parfumul mi-a invadat narile si simturile, iar atingerea usoara a coapsei mi-a creat un gol in stomac ce m-a surprins. M-am trezit parca din betie, mi-am lasat capul pe spate mangaindu-i umarul gol cu parul si i-am cautat privirea.  (N-a inteles nimic) A inteles tot din acea privire si i-am simtit apoi buzele apasand pe gatul meu. O atingere calda, catifelata si umeda… Am tresarit si m-am panicat, ca si cum acceptarea aici si acum ar insemna acceptarea a tot ce vreau si incerc sa uit. Am fugit efectiv de pe ring, mi-am luat geanta si am iesit afara, lasand in urma privirea ei nedumerita si intelegatoare in acelasi timp…

D. vine in tara… what the fuck am I going to do??!!