O bucatica de suflet…

pieces-of-my-soulAm avut un prieten.. un foarte bun prieten. Genul de prieten pe care nu crezi ca-l pierzi vreodata. Despre care esti convinsa ca, orice s-ar intampla, va fi intotdeauna in viata ta. A fost prietenul cel mai bun al unui fost prieten. De fapt inca mai este… iar asta il face prietenul interzis. La finalul relatiei cu fostul, m-am si intrebat la un moment dat, daca nu cumva prietenul lui cel mai bun m-a tinut atata langa el. Prietenul lui cel mai bun era prietenul meu de suflet. Cu care, bineinteles ca, la un moment dat, am avut o relatie interzisa. Si secreta. Nu stiu daca mai stie cineva asta. N-am putut spune nimanui. Nu puteam risca sa afle fostul… sa se intrebe tot timpul daca a fost ceva intre noi si in timpul relatiei cu el. Nu a fost. Decat apropiere.. sufleteasca, ca fizica nu ne permiteam. Insa, aveam noroc cu dansul… sigurul mod de a ne apropia si a ne exprima, fara sa zicem de fapt nimic. Am spus pt prima data ceva doar dupa ce am incheiat vechea relatie. Si totusi… inafara de exprimarile fizice dintre noi, n-am spus altfel niciunul nimic. Decat el… cand m-a anuntat ca se muta din Cluj. A cazut cerul peste mine atunci… desi nu mai era nimic fizic intre noi… doar ca nu credeam vreodata ca va disparea din viata mea. Acceptasem ideea ca nu vom avea mai mult de atat, dar ma multumeam cu atat, pentru ca stiam ca va fi langa mine. Mi-era de ajuns. Preferam sa-l am langa mine si numai ca amic, decat sa nu-l am deloc. Insa … el n-a putut trai asa. Si a plecat. M-a lasat goala… mi-a golit sufletul cand a plecat. Imi venea sa strig in gura mare ce simteam, dar nu avea urechi sa auda. A plecat fara sa se mai uite inapoi, fara sa mai vrea sa asculte, fara sa vrea sa ma vada… Luni de zile nu a dat niciun semn, n-a raspuns la niciun semn, nu a reactionat. N-am povestit niciodata… nu ne-am spus niciodata ce simtim. N-am simtit niciodata niciunul suficient incat sa infruntam gura lumii. Sau… fiecare a asteptat ca celalalt sa-si strige suferinta?? Nu… n-am simtit niciodata niciunul suficient! Dupa mult timp mi-a spus doar atat: am plecat pentru ca ma tineam in loc. Te tineam in loc! Si atat. Acum din tot ce a fost a ramas un gol! Au fost luni intregi… ani intregi in care nu m-am gandit. Fiecare si-a vazut de viata lui… Nu l-am vazut de 5 ani… de la nunta lui. Acum e casatorit, cu copii, implinit… fericit … sau nu… Eu… cum ma stiti! Insa am pierdut un suflet drag… Nimic nu a mai fost la fel de atunci intre noi. Distanta a mistuit tot. Acum suntem la “la multi ani”, “craciun si paste fericit”.

Acum am din nou un prieten. Un prieten bun. Un prieten drag, foarte drag si atat. Care ma anunta ca s-ar putea sa se mute in toamna din tara. Acum sa urlu sau nu?? O sa ma auda?

 

P.S.: Merci Otrava pentru melodia perfecta pentru aceasta postare! 🙂

Advertisements

Imi place…

golImi place sa-l vad cum merge spre dus gol, cu cativa stropi de transpiratie alunecandu-i jucaus pe sira spinarii. Imi place sa aud sunetul dusului si sa-mi imaginez cum se prelinge apa pe trupul lui, cum ii urmareste fiecare linie a corpului, pe unde pana nu de mult fusesera mainile mele, buzele, limba…  Imi place sa-mi imaginez cum ii aluneca stropii de apa pe spate, coborand printre fese, stergand urmele lasate de mangaierile mele indiscrete…

Imi place sa ma intind goala, in patul ravasit, sa simt mangaierea cearceafului rece si adierea vantului ce patrunde prin geamul deschis si-mi infioara pielea. Imi place sa lenevesc asa, in patul mirosind a sex si a dorinte satisfacute. Imi place mirosul de sex pe pielea mea, pe mainile mele… sa simt mirosul fluidelor impreunate, sa-mi amintesc gustul meu pe buzele lui… Imi place sa reiau in minte fiecare sarut, fiecare atingere, fiecare mangaiere.. fiecare pozitie, fiecare penetrare si fiecare geamat… Sa duc mai departe cu gandul fiecare scena, sa o imbrac in alt décor si sa o regizez apoi in alte circumstante. Cateodata imi imaginez o plaja pustie pe care ne infruptam unul din celalalt, cu miscari sincronizate cu valurile marii… Sau imi imaginez privirea unei femei indiscrete la marginea usii, cum gusta fiecare miscare a nostra, tanjind dupa atingerile noastre combinate…

Imi place ca dupa sex sa ma gandesc la sex, sa-mi pastrez aroma dulce a extazului pe buze, pana cand se intoarce el de la dus, dornic deja de continuare…

Un barbat frumos… ;;)

Ce este un barbat fAttituderumos? Ochi albastri … sau negri? Par odulat? Blond? Abdomen plat? Pectorali proeminenti? Trup de zeu? Privire inteligenta? Ce te face sa spui ca un barbat este frumos?? In toata experienta mea… pot sa spun un singur lucru despre asta: It’s all about attitude! Totul, dar absolut totul tine de atitudinea lui! Orice barbat sigur pe el, care emana incredere prin fiecare por…  care iti da impresia ca stie ce face, stie ce vrea… sau chiar stie ce vrei… si iti mai poate si oferi ceea ce-ti doresti, e un barbat frumos! Poate doar pentru mine… insa o astfel de atitudine mi se pare super sexy! Nu ma refer la cei libidinosi… la cei vulgari… la cei cu atitudine macho! Nuuuu…

Cel mai mult imi plac cei care dau impresia ca nu sunt constienti de valoarea lor… Adica totul e natural, fara efort, fara repetitii, fara control! E in firea lor! Ii vezi de la o posta… pana si camasa sta altfel pe ei.. nu e nevoie de cravata, butoni sau sacou… Sunt suficienti 2 nasturi descheiati.. si o atitudine de je m’en fiche… Ah… daaaa… atitudinea aia de Je m’en fiche… care ne doare cel mai tare!! J) Cand il vezi ca iti arunca o privire, dar fara vreun interes… ca si cum ai fi una din multime… nu cea care il mananci in momentul acela din priviri! Te-a vazut… a remarcat interesul tau… insa e prea ocupat sa-ti acorde vreun pic de atentie… Zambeste frumos, grabit si aparent dezinteresat. Iar mai tarziu, pe cand ti-ai luat orice speranta de la el, te surprinde din spate soptindu-ti la ureche: “stii ca eclipsezi toate femeile de aici, in seara asta, nu?” Si te intrebi nedumerita, coplesita si topita in egala masura, de unde a aparut cu astfel de comentarii? Credeai ca a plecat. Si incepe sa converseze cu tine, uitandu-se in ochii tai, fara sa-ti analizeze decolteul… crapatura de la fusta sau coapsele apetisante.  Doar te priveste adanc in ochi, profund interesat de tot ceea ce ii spui, urmarindu-ti eventual suvita rebela care iti aluneca din cand in cand pe frunte si incerci fastacita sa o aranjezi. Asta e genul de barbat care mie mi se pare frumos! E sigur pe el, nu saliveaza langa tine cand te vede, te face sa-l doresti fara efort si nu tine neaparat sa te aiba din prima seara. Pentru el e o placere vanatoarea, dar o face calm, cu rabdare, stiind ca drumul pana la succes e mai interesant decat succesul in sine… Unui astfel de barbat i-as indeplini orice dorinta… oriunde, oricand. Pentru ca stie sa ma faca sa-mi doresc, de exemplu, sa-l termin oral, in timp ce conduce, fara sa astept nimic in schimb!

Totul e un joc…

totul e un jocNu reusesc sa scriu atat de des pe cat as vrea… Desi de multe ori sunt la volan si-mi curg cuvintele prin minte in rauri… si nu le pun pe hartie, trec ore… zile si imi ies din minte. Alteori ma pun in fata laptopului si vreau sa scriu, dar … totul e blank! Trec acum prin niste perioade care merita scrise… descrise… si eu n-am timp, iar cand am, n-am inspiratie. Ce bine functioneaza Legile lui Murphy! 😉

Totul e mai nou pe fuga, dar totul e plin! Plin de semnificatii, plin de trairi ne-mai-traite, de intalniri scurte si intense, de nopti albe in imbratisari fierbinti… As opri acum timpul in loc! As indrazni sa sper ca nu se va incheia niciodata aceasta perioada… Dar viata mi-a aratat tot timpul ca, in timp, totul se schimba. Asa ca traiesc clipa, ma bucur de tot ce-mi ofera ea si nu am niciun fel de asteptari! Prefer sa ma surprinda viata, indiferent cum, decat sa ma dezamageasca. 😉

Mai nou ma bucur de experiente pe care, in opinia publica, n-ar mai trebui sa le traiesc la varsta asta: intalniri fugare in masina, cu saruturi lungi, pasionale, mangaieri intense… si atat! Sau saruturi pofticioase la colt de strada, in gangul cate unui club sau rezemati de cate un copac in parc. Ne incitam doar unul pe altul, intensificam dorinta, ne tachinam… fara sa asteptam neaparat o finalizare… Sunt placeri jucause, care ne tin in tensiune, tot timpul cu gandul unul la altul.. Este si asta o metoda de a pastra pasiunea…

Adevarul e ca in cele mai multe relatii aceste momente se pierd. Totul trebuie sa aiba finalitate. Nu ne mai sarutam, nu ne mai mangaiem, daca nu putem face altceva. Ne plangem ca s-a pierdut pasiunea, interesul, dar dupa cateva luni de relatie activitatea noastra sexuala se reduce la patul de acasa si eventual masa din bucatarie, coltarul din living sau cateva minute sub dus! De ce? Ce te impiedica sa o/il saruti plin/a de dorinta la iesirea din piata? Sau sa va mangaiati in masina in drum spre job? 😀 Ai observat vreodata ce chef de munca ai daca-ti incepi dimineata cu o mica “horneala”? ;;) Sa te gandesti toata ziua ce o sa-i faci cand ajungi acasa… Eu cel putin am un spor daca sunt incitata!!! Si o buna dispozitie extraordinara! Chiar daca am primit doar niste mangaieri fugare sau un sarut luuuung dimineata la plecare. Imi trezeste imaginatia, ma face sa ma simt mai sexy si inclusiv impactul pe care-l am asupra oamenilor este mai mare, pozitiv bineinteles!

Cel mai mult imi place cand ma mangaie in timp ce conduc! Dansez cu masina (efectiv fac zig-zag-uri pe sosea) si el ma mangaie… peste tot: pe umeri, pe gat, prin par, pe sani… pe coapse… intre picioare… hmmmmm… Bineinteles, de cand a venit vara sunt doar in rochite. Largute, vaporoase, insinuante, usor de ridicat… Totul e un joc! Joaca-te si tu! Traieste clipa, nu o mai amana! Iti garantez ca merita! 😉