One night experience

image

In sfarsit singura… sa pot savura amintirile… noptii. Imi bag nasul in perna si inspir adanc parfumul ei… Usor spicey, exact cum mi-o imaginam inainte. Si ma napadesc amintiri carnale… Varfurile degetelor ei imi deseneaza fin pe piele, trezind fiecare por. Legata la ochi, ma las surprinsa de atingeri, mangaieri, saruturi. Un strop rece de sampanie mi se scurge de pe san spre pantec. Limba ei fierbinte il opreste si ii continua miscarea spre coapse, bucurandu-se de incordarea ce o simte in interiorul meu.
Incerc sa inteleg de ce prefera sa ma domine, asa legata, fara sa o pot atinge si eu, insa imi pierd gandul intre buzele ei moi si atingerea curioasa a degetelor.  Imi exploreaza fiecare milimetru al corpului, cu pofta de necunoscut. Imi savureaza fiecare respiratie, fiecare geamat, de parca ar asculta o simfonie celebra. Incerc la un moment dat sa-i prind buzele intr-un sarut, dar mi le musca usor si coboara apoi pe gat, spre clavicula, plantand muscaturi fine si incitante peste tot. Continua joaca asta nebuna, culminand cu atingeri umede, calde si excitante pe abdomen, pe coapse si intre ele, purtandu-ma prin valuri de placere, pana nu mai pot si explodez in mii de senzatii ce-mi cutremura trupul. Se intinde apoi peste mine, tandra si visatoare si-mi sopteste la ureche: Multumesc!
Aceasta a fost Josephine… unica, speciala.. one night experience!

Cu biciul in mana…

cu biciul in mana

M-a trezit telefonul din leneveala. Era D. Cu mari emotii am raspuns:

Ce faci domnisoara?

Ma rasfat – am zis cu un nod in gat. Ce faceti? Ati ajuns? Imi place sa il intreb la plural, sa nu uit(am) niciodata realitatea.

Da. Inca nu in Cj, dar curand. Mi-era dor sa-ti aud vocea…

– …. – n-am putut sa zic ceea ce era evident.

Ma gandeam ca ma ajuti cu ceva, zise el, facandu-se ca ignora tacerea mea.

Ce-ti doreste inimioara?

Poti sa mergi la ora 12:00 sa te intalnesti pe strada x cu cineva sa-ti dea ceva pt mine?

Nu inteleg… – si eram efectiv in ceata.

Ajung in Cj abia mai tarziu, respectivul pleaca intre timp si asa imi asigur si o intalnire macar scurta cu tine.

Chiar simti ca ai nevoie de pretexte sa ma vezi?

Eu nu, dar am senzatia ca ai tu…

He he… psihologia inversa… cu mine o aplici? i-am spus, desi ii dadeam dreptate in totalitate. Prea bine ma cunoaste… Dar ce trebuie sa-ti dea?

O sa vezi acolo. Nu e nimic voluminos, dar inseamna foarte mult pentru mine. Nu mai pot vb prea mult. Ma ajuti?

Pentru o cafea, de ce nu, am spus zambind, ca sa ascund emotiile ce m-au luat la gandul ca o sa-l vad din nou.

Ok. Ma anunti printr-un mesaj cand ai rezolvat?

Sigur. Ma bucur ca vii, am ingaimat inecandu-ma.

Te pup, ca nu mai pot vb. Astept mesaj.

………

Eu: mi-a dat o cheie. Anunta-ma cand ne vedem sa ti-o dau.

El: e cheia de la camera noastra. O sa o pastrezi tu. Am inchiriat-o pe cat timp o sa fiu aici. Azi la 4 o sa fiu putin liber. Te astept la apartament, pe str x. Nu ma lasa te rog sa stau in strada…

Nu i-am raspuns nimic, caci imi rasunau in minte vorbele lui de mai devreme: Nu e nimic voluminos, dar inseamna foarte mult pentru mine. Nu stiam ce sa fac, sa turbez de nervi sau sa ma bucur??? Eram atat de fericita ca sta cineva cu mine in apartament exact cand vine el in tara… Eram linistita ca n-o sa pot cadea ispitei, ca nu o sa avem unde. Dar e cu 2 minute mai smecher decat mine. Surpriza!

Aveam 3 ore si jumate la dispozitie sa ma hotarasc ce fac cu ce ma imbrac. Ca pana la urma era clar ce fac. Si cum “toate cheile-s la mine” si imi place si mie sa fac surprize, l-am asteptat doar in lenjerie, cizme negre lungi si un bici in mana … suflet.

Scrisoare pentru El

Image

Ti-am dat o parte din mine… am luat o parte din tine. Doar ca niciunul nu a stiut ce sa faca cu ea. A fost frumos, interesant, aveam o jucarie noua… dar a inceput sa sune redundant, sa intinda banda. Noroc ca banda e inca elastica, ca mai tragem de ea, desi scartaie enervant. De ce o mai lungim? De ce o mai lungesc? De dragul vremurilor de mult apuse?! Are rost? Sensul l-am pierdut de mult… parca suntem incatusati. Traiesc din plin clipele petrecute impreuna, ma infrupt din tot ce imi dai, fara sa-ti dau nimic in schimb, apoi raman cu un gust amar. Nu ma mai regasesc in uniunea noastra. Te folosesc doar pentru propria-mi nevoie… nu simti? Mai rezisti in egoismul meu? Incerc sa inteleg… incerc sa inchei… am puterea??

Ca un burete…

ca un bureteCand m-am intors, El astepta nerabdator telefonul meu:

Ai ajuns?

Da. Abia am intrat pe usa.

Ok, vin la tine.

Stai! As vrea sa fac si eu o baie, sa ma relaxez un pic…

Perfect! Facem impreuna. Si a inchis.

Dupa 15 min l-am auzit la usa. Aduse o sticla de vin rosu si niste sare de baie cu lavanda. Am zambit, cand i-am vazut sclipirea din privire. Ma asteptam sa sara pe mine, dar s-a indreptat direct spre baie, a dat drumul la apa si a turnat sarea in cada. A deschis si sticla de vin si dupa inca 10 min, in care a aprins si cateva lumanari si mi-a spus in treacat ca fara mine Clujul nu e la fel, eram in bratele lui, invaluiti in apa fierbinte si miresme de lavanda. Era bine. Era familiar. Isi plimba degetele pe pielea mea, printre povesti, trezind fiecare por si fiecare simt la viata. Ma topeam in bratele lui, ma pisiceam si, cu ochii inchisi, ascultam detalii despre concertul la care fusese saptamana trecuta. Ca de obicei, reusea sa ma poarte in lumea lui cand imi povestea, sa vad cu ochii lui si sa simt cu toate simturile, atmosfera traita de el acolo. 

Simteam dorul lui in fiecare mangaiere, in fiecare soapta la ureche si in fiecare dulce imbratisare. Nu l-am mai simtit de mult asa. Dupa ultimele discutii, l-am simtit distant pana atunci. Sau poate eram eu distanta? Nu mai stiu… nu mai conteaza… Daca inchideam ochii imi era bine. Ii simteam bratele in jurul meu, ma rasfata cu mici complimente si imi dezmierda fiecare particica a corpului. Eu doar stateam… amutita, fara cuvinte de spus, cu inima incatusata. Am adormit in bratele lui, fara sa-i ofer nimic, decat prezenta mea. Nu mai am nimic de dat acum, sunt insa dornica sa absorb ca un burete fiecare forma de tandrete, fiecare urma de sentiment, fiecare semn de emotie. Da, de asta am nevoie acum. Sa-mi umplu din nou sufletul cu astfel de senzatii, sa umplu golul din urma cuvintelor nespuse, a sentimentelor ne-urlate, a sperantelor sinucise. Si atat. Fara sa dau nimic in schimb. Spun stop reciprocitatii… cel putin momentan. Pana-mi umplu sufletul… de bine. 

Să ne cunoaștem întâi…

O săptămână fără niciun semn… N-a răspuns nici la sms… Nu cred că trebuie să mai spun prin ce am trecut.. Azi dimineață, pe când reușisem să-mi adun gândurile și să mă concentrez la ce aveam de făcut la job primesc sms: Cafea? Nici n-am știut cum să reacționez. După 10 minute am scris: 10.30, la Bistro Engels. Era cazul să închei povestea asta, până nu o luam de tot razna, așa că mi-am luat inima în dinți și m-am dus. Emoțiile erau mai puternice decât voința mea. Încercam să îmi păstrez calmul pe drum, dar parcă îmi tremurau mâinile pe volan. Era deja acolo. Mi-a zâmbit cuceritor și a spus:

– Am fost plecat din țară!

Mi-a tăiat toate reproșurile pe care le aveam pe limbă. Nu puteam să-i mai cer socoteală acum pentru o săptămână de liniște totală. A fost plecat. Punct. Am comandat un cappuccino și m-am uitat lung la el. Încercam din răsputeri să afișez o atitudine seducătoare, dar nu știu sigur dacă îmi reușea. Dacă plecam, trebuia să plec învingătoare.

– Am înțeles. E ok, nu mă așteptam oricum să-mi răspunzi. Știu cât de ocupat ești.

–  Când e vorba de tine, nu sunt prea ocupat. Doar că n-am avut cu mine telefonul ăla.

– Ah, da… acum înțeleg.

Știam că are un telefon strict pentru chestii personale. Și mi se părea normal. Jobul e job… viața privată este altceva.

– M-am gândit la tine cât am fost plecat. Și mi-am dat seama că nu ești așa cum am crezut. Ești mai specială și am nevoie de puțin timp să te cunosc.  E mai mult decât ceva strict carnal… și vreau să-ți ofer mai mult. Ce zici?

“Zic că vreau să mă retrag până nu este prea târziu!! Zic că nu te pot lăsa să te joci cu mintea mea! Zic că nu mă simt stăpână pe mine lângă tine!” Am zâmbit, ca să nu se vadă strigătele din capul meu și am spus, ușor ironic :

– Ai nevoie de timp și spațiu? Te-ai speriat?

Cu un surâs în colțul gurii mi-a spus:

– Te deranjează că vreau să-ți fac curte… ca pe vremuri? Nu mai ești obișnuită cu bărbați galanți? Bărbați care vor să te cunoască înainte să sară pe tine?

– Așa vrei tu să-i spui? Ok! Îți ofer cât timp și spațiu vrei. Chiar așa… de ce nu m-aș lăsa curtată? Să văd și eu cum se mai face curte în ziua de azi… de către bărbați galanți…

– Nu spațiu am cerut, ci timp… Spațiul dintre noi sper să fie din ce în ce mai mic…

Mi-a luat mâna în mâna lui și mi-a spus, în timp ce mi-a mângâiat din nou încheietura, fin și tandru, până ce mi-a citit tulburarea în ochi:

– Vreau să știu totul despre tine. Să știu ce te ridică, ce te doboară, ce te face melancolică, ce te face să te trezești în fiecare dimineață zâmbind, ce îți place, cum îți place, de ce te temi,  ce te face să acționezi, ce te face să te retragi, ce te relaxează, ce te umple de energie… TOT ce este în tine și poate nici măcar tu nu știi.

L-am privit fără replică, simțind toate aceste cuvinte ca pe niște promisiuni. Era o abordare la care nu mă așteptam. Trebuia să mă bucur sau să-mi fie teamă?!…

Și-a privit ceasul și a cerut nota. Când a întins mâna să vadă cât era de achitat, am pus mâna pe mâna lui și am zis:

– Lasă-mă pe mine de data asta.

A zâmbit, s-a retras și a încuviințat din cap. Puțin surprinsă de atitudinea lui, am scos portmoneul și am plătit. Nu mă așteptam să fie de acord. Se știe că fetele se oferă și ei trebuie să refuze. Unde era gentleman-ul din el?? 🙂 Am ieșit și m-a condus la mașină. Mi-a deschis – ca un gentleman – ușa, s-a aplecat, m-a sărutat pe obraz și mi-a urat o zi frumoasă! A închis ușa și a plecat spre mașina lui fără să se uite în urmă.