Sedusă și abandonată…

Cum poate crea cineva atâta dorință și apoi să se retragă? Lumea s-a întors cu capul in jos! Eu nu mai înțeleg nimic. Unde ați mai văzut voi bărbatul care să te dorească cu atâta ardoare, să te facă să-l dorești atât de mult, încât parcă îți pierzi mințile și apoi să plece… Ca și cum nimic nu s-a întâmplat! Ca și cum nu s-a oprit timpul în loc într-un sărut… ca și cum scena anterioară nu face parte dintr-un film, nu are continuare, nu trebuie să ducă undeva… Un sărut.. nimic mai mult! Un vis… o amăgire! A fost doar un scurt metraj: fără început, fără sfârșit. Nici măcar cu ”punct și de la capăt”!

Vorba lui Tudor Gheorghe: ”Au înnebunit salcâmii… și tu vrei să stau cuminte!?” Cum să stau cuminte că tu pleci? O lună de zile… o veșnicie de așteptat cu atâta fierbere interioară! Eu cred că încă visez! Ciupiți-mă să mă trezesc! Cum era ”statusul” meu la un moment dat: răbdarea mea nu va cunoaște limite?? Tocmai a cunoscut!

Și totul a fost premeditat! Conștient, știind că urmează să plece, că nu mai este timp de ”va urma”, a plantat sămânța. Că doar e primăvară… să încolțească, să prindă bine rădăcini și să înflorească până la întoarcere… Râd, râd isteric!  Și el… mă ia pe brațe, mă ridică la cer… și îmi dă drumul de acolo!!! =)))))) Da, râd isteric! Și îmi mai și promite că lucrurile se vor schimba la întoarcere… că povestea noastră abia atunci va începe cu adevărat! Dar eu nu vreau o poveste atunci! Vreau o scenă fierbinte acum! Atât! Să simt flacăra cum arde până la final!

Hmmmmmmm…. mda… sedusă și abandonată! Titlul perfect!

Advertisements