No tears, no pain, no sorrow…

Am reusit sa alung doliul din sufletul meu… sper. O imbinare de tristete, furie, melancolie si dor a zacut in mine in acest timp. Am avut o perioada aglomerata, departe de casa, implicata intr-un proiect cu oameni frumosi, care m-a ajutat sa uit cat de cat si sa trec mai usor prin etapele despartirii/acceptarii, smulgandu-mi sperantele si asteptarile, mototolindu-le si tintind cu ele de la distanta cosul trecutului. Nu ma ajuta sa le port cu mine, imi ingreuneaza zborul. In schimb amintirile le folosesc ca hrana pentru suflet! Atingeri fine din varful degetelor pe tot corpul, saruturi intense, pline de cuvinte nespuse, priviri prelungi, ce ascund intreaga taina, gemete surde, inabusite, maini inclestate in extaz… Toate imi picteaza in suflet un tablou unic!

Am invatat in viata sa iau ce e mai bun din tot ce traiesc si sa merg mai departe. Mi-am plans deja lacrimile in iubirile trecute, nu mai am stocuri pentru asa ceva. Viata e scurta, trebuie traita cat mai frumos, asa ca n-o sa mai pierd nicio clipa cu intrebari, framantari si pareri de rau. Cand ti-e dat sa traiesti ceva frumos, te bucuri si nu mai pui intrebari. Stiu, e usor sa spui ca mergi mai departe pastrand doar amintirile frumoase, dar daca noi nu suntem stapani pe sentimentele si emotiile noastre, atunci cine?

Atunci cand ai relatii mai iesite din comun, inveti un lucru: ca sa te adaptezi, sa poti sa te bucuri fara sa-ti chinui sufletul, din cand in cand trebuie sa mai faci cate un pas in spate, sa te distantezi, ca sa nu te implici prea mult. Mi-am facut foarte bine lectiile la capitolul asta in ultimul timp, asa ca e doar un exercitiu de rutina pentru mine acum. Take a step back, relax and enjoy the next ride! 😉

 

 

 

Advertisements