Just waiting…

Timp de 2 zile nu a dat niciun semn. Am zăcut în pat, așteptând să sune, să intre pe net… SMS… orice. Nu înțelegeam… cu ce greșisem? Ce s-a întamplat de fapt? A fost un vis? Știam că nu, că era real! În sfârșit era real! Toate bănuielile mele s-au adeverit! Poate să existe și astfel de pasiune! Mă durea carnea de câte ori îmi aminteam sărutul… Îl doream cum nu mai dorisem niciun bărbat! Și el nu mă dorea… sau a fugit de mine?.. Dar telefonul din miezul zilei, ce sparse tăcerea, îmi infirmă această bănuială:

El : – Ce faci? Ești bine?
– Ăăăăăăăă… cred că da, acum da!
– Te gândeai la mine?…
(cu o voce atât de gravă și sexi, că mi-a dat fiori… pe lângă inima care-mi bătea să-mi sară din piept!!)
– Încercam să nu… dar…
– Nu mai încerca… Tot ce simți e legat de mine… Tot ce vrei e legat de mine!! Nu-i așa?

(Îmi venea să-i urlu în față NUUUUUUU) – Da, așa-i… și ce ai de gând să faci cu asta?
– Încă mă gândesc… Practic încă îți simt gustul pe buzele mele… Încă am provizii… Trebuie să închid acum. Pa pa…
– Daaar…

Dar tonul de ocupat mi-a înăbușit strigătul. Am rămas din nou singură… în liniște… Noroc că mâine e luni!!