Cutia Pandorei…

cutia PandoreiE ciudat cum un suflet poate sa-ti fie atat de apropiat, fara sa-i cunosti in detaliu chipul! De cand ne stim – de aproape 5 ani, ne-am vazut poate de 10 ori… dar am povestit aproape zilnic. Cunosc cotloanele ascunse ale mintii lui… dar nu-i cunosc liniile lasate de timp pe obraz… Cunosc fericirea ascunsa in sufletul lui, dar nu-i cunosc zambetul din priviri aferent fericirii… Cunosc cuvintele cu care se joaca zi de zi, dar sunetul vocii lui nu-mi este familiar… Cunosc caldura cu care-si deschide sufletul (cand nu e vorba de noi, bineinteles… :D), dar caldura atingerii lui imi e straina…

Ma cuprind emotiile cand imi imaginez prima si ultima noastra noapte… Incerc sa nu ma gandesc, dar franturi de poveste mi se perinda prin suflet… Inca mai am timp sa ma razgandesc, inca mai pot da inapoi… Dar nevoia de el ma atrage ca un magnet. Ce ti-e si cu cutia Pandorei … Am deschis-o in aceasta poveste si acum toate bijuteriile ei ma indeamna sa le port. Imi impletesc pasiunea in par, din dorinte imi fac cercei, curiozitatea mi-o innod ca bratara,  iar pacatul il pun drept colier… Speranta… ramane inchisa, caci nu-mi permit sa sper…

Advertisements