Am deschis ușa…

Soneria m-a trezit din visare… Mi-am ridicat trupul obosit și am deschis. Un zâmbet larg mă aștepta dincolo de ușă:

Aș avea nevoie de o ceapă… mă poți ajuta?

„Ceapă?? La ora 21:50??” Hmmm….

– Sigur… albă sau roșie?

– Roșie, că aia se potrivește mai bine…

– Dar ce gătești bun?

– Hai în vizită peste o jumătate de oră și o să afli.

??Să înțeleg că tocmai m-a invitat la el?? Cu tupeu băiețelul!

– Mulțumesc, dar am mâncat deja…

– Poți să vii și doar să guști. N-o să-ți pară rău!

– Merci, dar eu am o regulă de a nu mânca după ora 19:00. Și la cât de gurmandă sunt, sigur nu reușesc să mă limitez la gustat!

S-a uitat dezamăgit la mine, cumva dezarmat de replica mea. Tricoul alb Polo pe care îl purta îi venea de minune. Îi scotea în evidență ochii negrii și tenul măsliniu. Zâmbea încurcat fără a ști ce să mai zică.

– Dacă nu te superi, mă retrag, am zis, căci mai am ceva treabă în seara asta și e târziu. Să-ți fie de folos!

– Mulțumesc și scuză-mă că te-am întrerupt. M-am gândit că ți-ar prinde bine o seară relaxantă alături de un vecin prietenos.

Ce dulce e! Dacă i-ați vedea ochii rugători, în care se mai zărea o mică speranță că voi accepta invitația! Vecinul meu student… Pe care îl văd de obicei dimineața pornind la alergat! Cu trupul bine întreținut, atitudine cuceritoare și zâmbetul pe buze.

– Cu altă ocazie poate îmi va prinde bine. Să ai o seară relaxantă! Și să te gândești la mine când mânânci…

– Cu siguranță o să mă gandesc… nu doar când mănânc!

Puțin rușinată, am lăsat capul în jos și am început să închid încet ușa. M-a mirat felul în care m-a făcut să mă simt… Eu – rușinată?? Raaaaarrr… foarte rar! Îmi place studențelul!

– Noapte bună!

– Noapte bună și să visezi frumos, zice el și-mi trage șmecherește cu ochiul.