Candva zburam…

image

E ciudat cum o persoana poate sa iti creeze o stare, starea inspiratie si astfel se nasc siruri de cuvinte. Reciteam ce am scris mai de mult si parca nu erau randurile mele. Atata pasiune, atata traire… Acum totul e linistit. Acum sunt femeia unui singur barbat Continue reading

Ala bala …

image

Meleaguri straine.. fetze straine… limbi straine… obiceiuri straine. Insa flirtul are aceeasi limba peste tot.

Club. Aglomeratie. Sampanie. Multe fete frumoase. Barbati interesanti… pardon, interesati. Un band face atmosfera. Un el, brunet, cu ochi caprui, barba “proaspat” ne-rasa, frezata frumos, cu o privire ce iti zambea din orice unghi. O ea, inalta, subtirica, frumoasa, cu parul lung negru, extrem de carismatica si cu o voce superba. Un duo antrenant, ce ridica toata lumea in picioare cu cover-uri dupa cele mai in voga piese. Ritmuri latino, priviri ademenitoare, zambete cu subinteles.

Mi-a fost greu sa ma decid: daca el… daca ea… Amandoi imi placeau in egala masura. Dar nu ii voiam impreuna. Voiam sa profit singura de liniile fine si imbietoare ale corpului ei. Sau sa ma las dominata de atitudinea si trasaturile lui de barbat. Nu combinate. Nu aveam pofta de “coqtail” atunci. Sau sampanie fina si putin spicey sau scotch on the rocks.

M-am lasat furata de privirile, vocile si miscarile lor. Sangele imi fierbea in vene, trezind dorinte de mult ingropate. Dorul de miros de sex pe pielea mea crestea incet in mine.

Batalia s-a incheiat simplu,
cu sarutul ei la plecare, plasat intamplator gresit. Soarta a facut ca amandoua sa ne intoarcem in aceeasi directie si in loc sa-i simt obrazul, buzele noastre s-au intalnit scurt, calde, fine, umede. Am capitulat…

Nimic…

Am senzatia ca viata mea sta pe loc. Nu se mai intampla nimic. V-ati prins ca am luat o pauza, dar a fost o pauza totala (pe plan personal) de online. M-am refugiat in carti (din alea cu miros de hartie si cerneala), in seri linistite la un pahar de vin si de povesti, in plimbari de primavara… N-am simtit nevoia de nimic altceva. A fost parca o regasire a linistii interioare, o perioada “retro”, fara nimic din ce inseamna tehnologie mondena – tv, facebook, wordpress si altele de genul. Am ales sa traiesc efectiv (nu ascunsa in spatele unui laptop) si a fost foarteee bine, revelator chiar. Ar trebui sa incercati si voi odata.

Insa azi, m-am trezit cu sentimentul ca stau pe loc. Inexplicabil si paradoxal. Am realizat ca inafara de job, restul aspectelor din viata mea n-au mai avansat. Si am o foame de noutati! Insa si o lene de a face ceva… 😀  Asa ca momentan stau si astept sa se intample ceva. Parca si starea mea este ca o alerta, ca linistea dinaintea furtunii. Si se dezvolta parca intr-o stare interioara de agitatie, fara un motiv real. Nu stiu ce se intampla, nu stiu ce ma asteapta si inca nu sunt sigura ca vrea sa stiu. Mi-e bine asa, dar parca ceva lipseste. E totul mult prea obisnuit, mult prea rutinat pentru mine. Nu ma recunosc, ma intreb daca imi place ce am devenit. Oare ma maturizez? ;))

P.S.: Niciodata … :))

P.S.2: Nu am nici macar inspiratie sa caut o poza potrivita postului… Ma scuzati de data asta 😉

Pasi timizi

ImageSimt ca vrei sa te deschizi. Simt ca vrei sa-mi spui. Dar nu te incurajez. Nu fac pasi inspre tine. Te las sa te apropii singur, daca asta simti. Timid, cu aluzii, cu jumatati de ganduri, jumatati de dorinte, micsorezi distanta dintre sufletele noastre. Ai deschis temator pumnul, cu degetele intinse inspre mine in chemare, dar n-ai intins inca mana ca sa ma ajungi. Iti vad verigheta pe deget si zambesc amar. Sunt aici, nu ma misc, te ascult, te astept. Dar trebuie sa faci singur acesti pasi. Trebuie sa inveti sa ai incredere ca lucrurile nu se vor schimba, chiar daca ii faci.

Cand eu am vrut sa urlu ai tacut. Cand am simtit nevoia sa-ti spun m-ai ignorat. Experientele trecute te-au speriat si ai preferat sa ramana totul nespus. Insa ti-am mai spus, nu port vina tuturor femeilor din viata ta. Pana acum ti-am demonstrat de nenumarate ori ca sunt altfel. Acum cred ca te-ai convins.

Si vrei sa-mi spui ce simti. Vrei sa-mi faci zilele mai frumoase. Te enerveaza distanta dintre noi. Vrei sa prind primul avion spre tine. Vrei sa ma tii in brate sa adorm. Vrei sa ne bem cafeaua impreuna, in camera ce miroase a morning sex. Vrei tot ce nu putem avea. Si e ok. Asta nu schimba nimic. Decat descatuseaza sentimentele prea mult inchise.

It’s all coming back to me!

it's all coming back to me

Isi duse mana incet sub barbia mea, pregatit sa ma opreasca atunci cand e cazul. Dupa cateva secunde ma opri gemand, cu un gest scurt, de ridicare a barbiei. Imi place acest gest al lui, ma incita si de fiecare data cand il face, desi stiu ca e spre binele meu sa ma opresc, imi vine sa continui pana il simt cum explodeaza si se elibereaza cu gemete surde. Dar de data asta m-a tras hotarat de barbie in sus, uitandu-se in ochii mei, mi-a prins gura intr-un sarut captiv si  dintr-o miscare m-a intors pe burta. Mi-a prins mainile cu o mana deasupra capului, mi-a apropiat de tot picioarele si  stand deasupra mea, s-a lasat sa alunece incet inauntru, sa simt treptat fiecare senzatie interioara. Ii simteam respiratia tremurata, profunda, pe gat si simteam furnicaturi urcandu-mi pe sira spinarii. Se misca adanc, stiind ca asa imi place, caci imi atinge toti centrii sensibili din interior, amplificand placerea. Se juca cu mine (si cu el) pana la limita si se oprea, gemand. Cand intra din nou, il simteam foarte excitat, miscandu-se cu atentie, stiind ca se joaca cu focul.  Ma chinuia cu senzatii puternice si neterminate. Ma tinea intr-o asteptare continua, prelungind placerea, tachinandu-ma, vrand ne-vrand. In timp ce isi controla cu greu reactiile, mi-a soptit la ureche:

Cum sa te duc la orgasm cand ma exciti atat de tare?

Inveti, i-am raspuns, stiind ca asta il va motiva.

Alegeri

alegeri

Stiu ce fac acum. Stiti si voi. Imi caut scuze pentru alegerile pe care le fac. Incerc sa ma explic in fata  mea voastra, caci vreau, nu vreau, desi sunt singura, nu am pe nimeni momentan, ma simt ca si cum as insela. O insel pe ea – sotia lui? Ma insel pe mine? Pe mine cu siguranta ma insel, ma mint, ma imbat cu vorbe dulci, caci doar asa ma pot impulsiona sa merg mai departe. Pe ea? Nici macar nu o cunosc. Am vazut-o de 3 ori in viata mea, de la distanta. Ea nici macar nu stie ca exist. Si totusi ea imi place – din ce stiu de la el. O insel? Are sens sa-mi raspund la intrebarea asta? Ea este alegerea lui. Nu e responsabilitatea mea. Si eu, sub o forma mai ciudata, sunt alegerea lui. El a ales si pentru noi. Pentru mine. A ales sa-mi dea o particica din sufletul lui. O latura a sufletului lui pe care n-o poate impartasi cu ea. A ales sa mi-o dea mie. Nu sunt eu speciala… nu sunt eu singura… dar sunt cea care momentan intelege. Si simte la fel.

Spuneam ca ea imi place. Si, cunoscand intreaga situatie, chiar ma bucur ca e acolo. Ma bucur ca exista, ma bucur ca nu l-am cunoscut pe D. in alte circumstante. Daca ar fi sa aleg, as alege tot postul de amanta in sufletul lui.  Il prefer asa cum e el cu adevarat. Chiar si “bolnav” – cum zice el. Pentru el infidelitatea e o boala frumoasa. 

Desi mi-e greu sa recunosc, nu pot sa spun ca am crezut vreodata ca oamenii, ca specie, sunt monogami. Incercam sa ne conformam unor reguli impuse de societate, insa aceste reguli sunt impotriva firii multora dintre noi. E nevoie de astfel de reguli? Da! Pentru ca altfel s-ar instaura un haos total. Insa, acolo unde este deschidere, intelegere si auto-cunoastere, regulile pot fi incalcate, in taina. Doar in taina.

Tu alegi Everestul?

Image

Nu stiu cum fac de ma indragostesc tot de persoane nepotrivite: prietenul cel mai bun al unui fost prieten, prietena mea din tinerete, un prieten bun care e casatorit… Caut special relatiile imposibile? Sau faptul ca sunt imposibile le da amploare in sufletul meu?…!! Se stie ca noi femeile suntem in primul rand indragostite de drama. Nu m-am imaginat niciodata asa. Insa viata vine, imi da 2 palme si imi arata ca sunt fruntasa de fapt la aceasta categorie. 🙂

Intotdeauna am fost adepta trairii sentimentelor pe care le intalnesti. Oamenii iti ies in cale cu un motiv. De fiecare data. Daca ti-e dat sa traiesti povesti frumoase cu oameni nepotriviti ce faci? Inchizi ochii, strangi din suflet si alungi pasiunea ce te cuprinde? Sau o lasi sa te copleseasca, sa-ti intre in carne si-n oase, sa-ti arda sufletul pana la ultima bucatica?

Nu cred in pacatul iubirii. Caci dragostea nu e o alegere, e o traire. Iti intra singura in suflet. Alegerea ta este de a o trai cu adevarat sau doar pe jumatate. Cat de frumos zicea in Jurnalul unui infidel:

“Gândește-te că pentru fiecare iubire pe care o întâlnești, există câte un Everest. Nimeni nu știe cât vei rămâne acolo, dar merită să încerci. Pentru că ai doar două opțiuni: te urci pe cel mai înalt vârf, iubești, ești fericit și liber, dar riști să mori, sau… îți alegi un ”Everest” mai accesibil, care nu te solicită atât de intens, care te satisface, te face să te simți comod, confortabil și atunci… nu riști să mori. Decât pe dinăuntru. Doar tu alegi.”

 Poti alege altceva decat Everestul?

In uitare…

In uitare

Azi mi-am pus miere in cafea. De obicei o beau neagra. Azi n-am putut. Gustul amar mi-a alunecat pana in suflet si l-am simtit cum se strange a durere. Mierea a fost ca un balsam. A uns ranile si a lipit fisurile. Azi. Maine… cine stie?

Azi mi-am pierdut gandurile prin carti. Mi-am ascuns nevoia de tine in pagini albe si dorul intre aglomerari de litere, iar asteptarile le-am alungat printre sperantele altora. Am alergat printre randuri cautandu-ti gandurile.  Azi. Maine… cine stie?

Ce faci oare acum? Simti furnicaturi cand inchizi ochii si imi urmaresti varfurile degetelor alunecand pe pielea ta? Te-am pictat dominant deasupra mea, amestecand culori pe gat, umeri, piept, abdomen, coapse… Simti inclestarea degetelor pe perne si rasuflarea fierbinte pe gatul tau? Mi-ai strivit bratele, coapsele, sanii, faptura cu greutatea sufletului tau. M-ai amutit in saruturi si m-ai incatusat in imbratisari. Iti simt buzele umede si calde cautandu-mi frenetice sufletul. Ti-ai ascuns taina in sufletul meu, ai impins-o adanc, penetrand cu miscari posesive. M-ai luat, m-ai avut, m-ai ascuns in uitare. Te caut, te alung, te chem in uitare. Azi. Maine… cine stie?

Bariere…

bariere

Am intrat in scara blocului si mirosea a tine. Mi s-au inmuiat picioarele! 3 zile nu sunt suficiente… nu pentru ganduri nespuse, emotii ascunse si strigate surde! Iti caut privirea, plina de semnificatii, cand stateai deasupra mea. Imi lipsesc soaptele in timp ce ma posedai… mangaierile ce au demontat bariere, saruturile ce au apropiat sufletele noastre incatusate.

Distanta pune din nou bariere intre noi. Nu-ti mai vad ochii ce-mi spun tot ce gura nu poate. Nu-ti mai simt atingerea ce ma iubea in taina. Distanta ucide toate marturisirile tacute. Mi-e dor de bratele tale calde… Mi-e dor de privirea ce ma imbratisa… Mi-e dor de caldura sufletului tau… Mi-e dor de dorul ce-l simteam cu tine-n mine.

Ninge…  Zapada se depune incet peste suflet. Fiecare fulg  depune cate o amintire, conservand-o, inghetand sentimentele. Raman asa toate, pana data viitoare (??), departe de constiinta, atarnand in neant.

 

Cu biciul in mana…

cu biciul in mana

M-a trezit telefonul din leneveala. Era D. Cu mari emotii am raspuns:

Ce faci domnisoara?

Ma rasfat – am zis cu un nod in gat. Ce faceti? Ati ajuns? Imi place sa il intreb la plural, sa nu uit(am) niciodata realitatea.

Da. Inca nu in Cj, dar curand. Mi-era dor sa-ti aud vocea…

– …. – n-am putut sa zic ceea ce era evident.

Ma gandeam ca ma ajuti cu ceva, zise el, facandu-se ca ignora tacerea mea.

Ce-ti doreste inimioara?

Poti sa mergi la ora 12:00 sa te intalnesti pe strada x cu cineva sa-ti dea ceva pt mine?

Nu inteleg… – si eram efectiv in ceata.

Ajung in Cj abia mai tarziu, respectivul pleaca intre timp si asa imi asigur si o intalnire macar scurta cu tine.

Chiar simti ca ai nevoie de pretexte sa ma vezi?

Eu nu, dar am senzatia ca ai tu…

He he… psihologia inversa… cu mine o aplici? i-am spus, desi ii dadeam dreptate in totalitate. Prea bine ma cunoaste… Dar ce trebuie sa-ti dea?

O sa vezi acolo. Nu e nimic voluminos, dar inseamna foarte mult pentru mine. Nu mai pot vb prea mult. Ma ajuti?

Pentru o cafea, de ce nu, am spus zambind, ca sa ascund emotiile ce m-au luat la gandul ca o sa-l vad din nou.

Ok. Ma anunti printr-un mesaj cand ai rezolvat?

Sigur. Ma bucur ca vii, am ingaimat inecandu-ma.

Te pup, ca nu mai pot vb. Astept mesaj.

………

Eu: mi-a dat o cheie. Anunta-ma cand ne vedem sa ti-o dau.

El: e cheia de la camera noastra. O sa o pastrezi tu. Am inchiriat-o pe cat timp o sa fiu aici. Azi la 4 o sa fiu putin liber. Te astept la apartament, pe str x. Nu ma lasa te rog sa stau in strada…

Nu i-am raspuns nimic, caci imi rasunau in minte vorbele lui de mai devreme: Nu e nimic voluminos, dar inseamna foarte mult pentru mine. Nu stiam ce sa fac, sa turbez de nervi sau sa ma bucur??? Eram atat de fericita ca sta cineva cu mine in apartament exact cand vine el in tara… Eram linistita ca n-o sa pot cadea ispitei, ca nu o sa avem unde. Dar e cu 2 minute mai smecher decat mine. Surpriza!

Aveam 3 ore si jumate la dispozitie sa ma hotarasc ce fac cu ce ma imbrac. Ca pana la urma era clar ce fac. Si cum “toate cheile-s la mine” si imi place si mie sa fac surprize, l-am asteptat doar in lenjerie, cizme negre lungi si un bici in mana … suflet.