Fructul din gradina vecinului III

Bineinteles ca revelionul l-am petrecut din nou toti impreuna, la o cabana in Retezat. Era dimineata devreme si atat de liniste in cabana! Adoram sa admir cum se reflectau razele soarelui in stratul de zapada, creand parca o patura de argint. Imi sorbeam cafeaua la geam, incalzindu-mi mainile pe ceasca aburinda.

admirand zapadaS-a apropiat de mine incet, la fel de timida ca de obicei, dar am simtit-o dornica de apropiere. I-am facut loc pe bancuta de la geam si am ramas tacuta. Nu zicea nici ea nimic. Simteam emotiile plutind printre noi si ma minunam de propria-mi nerabdare. Insa am ales sa nu zic/fac nimic, sa o “fortez” sa se deschida ea prima… Ii citeam nervozitatea in tremurul respiratiei. Nu stia ce sa spuna, nu stia ce sa faca. Voia doar sa interactionam, dar nu stia cum. Eu savuram momentul, gustand fiecare dovada de sfiala: de la suvite de par invartite pe degete la cute ale hainelor aranjate la infinit, iar modul in care isi dregea din cand in cand vocea, in speranta vreunei idei salvatoare de a deschide discutia, facea deliciul momentului.

– Nu am mai intalnit o fata ca tine pana acum.

Vocea ei ma sperie usor, caci suna ca si cum ar fi evadat dintr-un seif. In acelasi timp ma surprinse, caci abordarea ei ma lua pe nepregatite.

– Deci nu vorbim despre vreme mai intai?, am spus zambind cald.

– De ce sa pierdem timpul cu discutii inutile, cand ai atatea lucruri interesante de spus?, ma surprinse din nou. Ma uit la tine si ma intreb daca voi ajunge si eu vreodata asa…

– Depinde cat de deschisa poti sa fii la nou si la descoperirea propriei tale persoane.

– Mi-a fost teama intotdeauna sa traiesc tot ceea ce mi-as dori, caci nu se stie niciodata ce descoperi cand deschizi cutia Pandorei. Am ales partea cuminte a vietii, traind intr-o relatie stabila aproape 10 ani, ca la final sa fiu data deoparte, caci a realizat ca nu avea “chimie” cu mine, asa cum avea cu atat de multe alte femei. Am plans apoi, ne-intelegand unde gresisem, l-am urat, l-am rechemat, l-am alungat din nou, realizand intr-un final caci greseala fusese totusi a mea. Am uitat de mine.

– Asa cum majoritatea femeilor o fac. Se dedica total barbatului de langa ele, preiau stilul lui de viata, grupul lui de prieteni, hobby-urile si activitatile lui si uita de viata, libertatea, feminitatea, unicitatea lor.

– Incep sa vad un nou inceput descris de tine in ceea ce fac acum, spuse cu un zambet trist.

– Ce ti-ai dori sa faci si n-ai facut inca?

– Nu stiu… multe… sa incerc tot! Mi-ar placea sa pot sa zic da oricarei experiente interesante care imi iese in cale. Sa-mi traiesc la maxim si fara limite viata, asa cum simt ca o faci tu.

– De unde stii ca eu sunt asa?

– Simt eu ca tu esti persoana care as putea deveni daca as trai asa cum imi e teama sa o fac.

– Si ce te opreste?

– Regulile societatii, gura lumii, asa-zisele valori pe care mi le-am creat in timp. Cred ca cel mai tare mi-e frica de mine, ca daca o iau pe un alt drum n-o sa stiu sa ma opresc inainte de a-mi face rau singura.

– Nu ai incredere in tine, deci. E normal, sa stii. Hai sa-ti spun un secret: eu sunt cea care simti tu ca sunt si traiesc asa cum poate crezi tu ca traiesc. Insa este o parte din mine pe care multi nu o cunosc. Niciunul dintre cei prezenti aici nu stie povestea asta despre mine. Poate norocul meu atunci cand am pornit pe acest drum a fost ca l-am facut cu 2 persoane apropiate mie, persoane de incredere, cu care am inceput sa exploram viata dincolo de regulile societatii.

– Si nu te-ai pierdut pe tine? N-ai cazut in extrema cealalta a vietii… “fara Dumnezeu”?… sa zic asa…

Am ras copios.

– Traiesti cu frica de Dumnezeu?

– Nu stiu… cred ca…

– Eu il vad pe Dumnezeu ca iubire… il simt in tot ceea ce fac. Dumnezeu e iubirea pe care o am fata de mine, e increderea pe care o am in fortele mele, in deciziile mele, e … de fapt eu sunt parte din Dumnezeu. Si nu o lua ad literam, nu ma cred deasupra tuturor… Cred doar ca Dumnezeu s-a impartit in bucati infinite si ne-a creat, tocmai ca sa ne exploram limitele, sa ne depasim temerile, sa ne descoperim in puritatea dorintelor si nevoilor noastre, ca sa putem evolua si sa ne intoarcem in El.

– Am inteles ce vrei sa spui…

Pasii ce se apropiau de pe coridor ne intrerupsera. O priveam si simteam parca lupta ce se dadea in interiorul ei. O fata simpla si cuminte, care si-a trait pana atunci viata corect, negandu-si curiozitatile, nevoile de a-si sparge granitele, doar din “frica de Dumnezeu”. Cat de bine ne-a crescut societatea in care traim… ne-a inoculat teama de a ne descoperi, de a afla cine suntem de fapt. Ne-a dat niste reguli si niste directii de urmat, de la care daca ne indepartam “ne bate Dumnezeu”.

Mi-am amintit atunci de prietena mea, de aceleasi reguli ale societatii care au indepartat-o de mine si m-am intristat. Am profitat de prezenta celorlalti si m-am retras, nostalgica si nervoasa in acelasi timp…

– Va urma –

4 thoughts on “Fructul din gradina vecinului III

  1. Esti constienta unde se va termina povestea asta daca stii sa-ti joci cartile cum trebuie, nu? :)) De fapt… cred ca e imposibil ca aceasta poveste sa aiba un alt sfarsit. Happy end all the way, both ways 😀

  2. Hey! Ce mai face fructul ala? E gata sa cada din pomul vecinului in gradina ta sau mai trebuie sa se coaca? :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s