Simt nevoia de piele pe pielea mea… fierbinte, tandra… vindecatoare. Atingeri fine, mangaieri calde, sa-mi trezeasca porii, sa-mi incite simturile, sa-mi incalzeasca sufletul. Degete inclestate intre ale mele, buze umede lipite de pielea mea, pieptul lui strivindu-mi spatele. Imi place la final sa ramana deasupra mea, sa simt greutatea lui invadandu-mi sufletul. Sa-i simt pielea calda si transpirata mangaindu-mi porii inca excitati. Mi-e dor sa-l simt contopindu-se cu mine, sa ma abandonez intr-un dans naucitor, piele pe piele, suflet pe suflet…
@soffys 
In sfarsit… ai scris. Vezi, nu a fost asa de greu… 🙂 Insa nu pot spune acelasi lucru despre dorinta dintre randuri. 😦 Se simte cum apasa.
Si nu e normal sa se simta? 🙂
Am vrut sa-ti fiu aproape, nu sa te judec pentru ce simti. Imi pare rau… ca nu e langa tine.
N-am simtit ca ma judeci 😉 Multumesc 🙂
Imi pare rau ca… am fost happy. Nici mie nu-mi plac oameni happy atunci cand sunt trist. Imi vine sa le… 🙂
Spre mirarea ta… nu sunt deloc trista. Stiu sa duc dorul si cu zambetul pe buze 😉
Ca porti o masca fata de toata lumea nu inseamna ca trebuie sa ma comport ca ei. Poti sa zambesti cat vrei si sa ignori ce simti, dar eu stiu mai bine… da, chiar daca nu te cunosc.
De ce dorul trebuie vazut ca ceva trist? Negativ?… Cand ti-e dor poti sa-ti amintesti tot ce e frumos in relatie si sa zambesti. Da, iti lipseste persoana, insa stii ca o sa o revezi si poti privi asta cu optimism. Te poti gandi ce vei face cand va veti vedea… nu la ce ati putea sa faci cand nu e langa tine. Totul depinde de cum privesti lucrurile… Chiar sunt o optimista incurabila, sa stii ;))
Da. 😀 Tu esti o optimista incurabila si eu un lacom pana la cer si inapoi. Nu ma pot multumi cu ce… n-am. Ohh well, fiecare cu aspiratiile lui. 🙂