Am avut aproape o luna doar a noastra. Te-am descoperit si redescoperit in acest timp. Ma intreb cum de, desi te cunosc de ani de zile, abia acum am senzatia ca te descopar. Si imaginile formate isi cauta puncte de conexiune, de congruenta. Esti acelasi pe care il stiam, dar parca vazut si din alt unghi. Unul mai bun, cu un focus mai clar. Mi se confirma unele banuieli si am si surprize.
Imi place sa vad cum incet te relaxezi, mai renunti la control, te lasi purtat si de adierile mele. Nebunia mea cucereste conservatorismul tau. 🙂 Insa am senzatia ca asta te sperie, putin. E greu sa simti ca pierzi controlul. Dar daca ai incredere, poti descoperi o lume mai bogata dincolo de control. Si asta cred ca observi si tu incet incet.
Mi-ar placea sa te pierzi in lumea mea, unde nu exista limite, nu exista reguli.. exista doar viata! Sa te port dincolo de granitele realitatii tale, dincolo de barierele societatii. Dar… timpul si distanta dintre noi, ne ofera doar o farama din ce vreau eu. Acum nici nu stiu cand o sa te mai vad… cand o sa te mai simt.
Cat de usor te obisnuiesti cu prezenta cuiva si cat de grea e apoi dezobisnuirea… Daca ar fi sa negociez cu Marele Maestru as cere un spatiu paralel, in care sa te am acum… sa fii numai al meu… Macar o clipa… o clipa de eternitate!
Phuhuhuuu. Curiozitatea asta nu imi da pace, de parca trebuia sa citesc ultima ta insemnare… Damn you. Ma faci si mai visator decat sunt deja. 😀
Aaaand i`m at the finish line…. more or less. 🙂 Parerea mea? Ai ajuns sa il doresti in mare parte doar pentru placerea carnala sperand ca poate intr-o zi va fi mai mult. Cand am inceput sa te citesc pareai o femeie plina de viata, acum… not so much. Poate ma insel dar nu cred ca te simti libera, nu ca inainte. Il doresti prea mult si el iti ofera prea putin. Adu-ti aminte cine esti. (Chiar daca nu te cunosc, simt cat suflet ai ascuns intre randurile tale si pot vedea diferenta). – “Poate e compasiune, poate e dorința de ați citi printre rânduri zâmbetele și perfecțiunea momentului când ești langa el.” din “Chasing Freedom”
Realizezi ca toata ziua de azi ai petrecut-o citindu-ma? 🙂 Thanks! Cat despre ce-mi doresc.. Imi doresc sa redevin cea dinainte, insa tot ce am cu el acum e ceea ce simt ca am nevoie momentan. Nu-l vreau pe el mai mult decat amant, caci n-ar fi la fel… Insa mi-ar placea sa pot trai mai mult, mai des cu el, asa cum e. Sunt libera sa fac tot ceea ce vreau. Dar cand nu am nevoie si nu caut altceva, ceea ce am cu el este suficient. Voi ajunge insa si in momentul in care nevoile se schimba… 😉
Da, am stat si te-am citit toata ziua si am facut-o cu placere. Dar tu realizezi ca as dori sa existe mai multe femei ce scriu cu pasiunea ta? Trairile acestea ma inspira. “Ochi verzi” reprezinta toate femeile suferinde ce le intalnesc, ce le citesc si carora le simt fragmentele din suflet in scrieri. “Ochi verzi” este ajutorul meu in a deveni un eu mai bun, in a-mi gasi calea spirituala. Si cum ea ma ajuta pe mine, asa vreau sa va ajut pe voi, pe “ochi verzi” prin scrierile mele. Sa va alin macar un pic sufletele ranite cu pasiunea si lacrimile ce le astern pe foaie. Pentru mine e o experienta ingenioasa si unica.
Frumoasa cale ti-ai ales
Cred ca astept o inspiratie.. o muza.. care sa ma scoata din starea asta. Inca n-a venit 😉
Muzele de obicei nu vin. Muzele de obicei le gasesti din intamplare… daaar exista si exceptii rare. Intrebarea acum e daca o vei vedea, daca ai ochiul artistului deja format… sau sufletul.
Azi de dimineata am vorbit de mistere/secrete, mai tii minte? Majoritatea prefera sa le ascunda in tacere, eu prefer sa mi le ascund intre litere. 😉
Eu ce crezi ca fac aici? 😉
Uhm… point taken. Cu toate ca esti femeie so… technically… 😀 Glumesc!
Don’t go there… if u want me to answer again! 😉 Nu-mi strica imaginea pe care mi-am format-o momentan despre tine.. 🙂
Hey un mic misogin si o mica sexista zace in toti din noi. But yeah, i`ll behave from now on.
Presupun ca inca nu ai ajuns inca pe Fb? Sau…?
Soff, trebuie sa-ti multumesc. Insemnarile tale m-au facut sa ma vad dintr-o alta lumina cu mult mai buna decat inainte. Multam, multam, multam 😀 … and keep up the good writing work!
Ma bucur sa aud asta. 🙂 Mi-ar placea insa sa stiu ce anume te-a facut sa ajungi la concluzia asta?
Poate tu nu vezi asta (nici un scriitor nu vede destul de bine din perspectiva), dar ce m-a facut sa ma simt altfel este dorinta ta de a trai o viata, cum o numeai tu?… “Je m’en fiche!” Ai zis ca tipul de barbat ce iti place este asa, dar trebuie sa recunosti ca placerile din viata noastra ne definesc ca oameni. Dar la tine e mai mult decat un stil nepasator (asta e doar pe o parte). Pe cealalta parte este dragostea acea pasionala si adanca ce ar putea sa dureze o viata intreaga pentru un om. Dupa ceva vreme am realizat cat de mult mi-a lipsit prima parte (a doua deja se resimte in insemnarile mele) si am realizat cat de atractiv imi pot reinventa jocul intre atac si aparare. Plus ca intotdeauna am fost un om al exceselor, al extremelor. So… da. Cu alte cuvinte as putea spune ca mi-ai schimbat viata. Now you can give yourself a pat on the back :))
E greu in societatea noastra sa duci o astfel de viata. Daca reusesti faza cu je m’en fiche atunci nu mai ai limite. E extrem de important sa realizezi ca cel mai bun lucru in viata este sa nu iei nimic personal si ca atitudinea altcuiva la adresa ta nu spune nimic despre tine, ci spune totul despre acea persoana. Am divagat poate putin, dar am o stare mai filozofica azi ;))
Tu crezi ca eu vreau sa traiesc in limite? Sau si mai rau, in limitele societati? No fucking way! Eu toata viata o iau personala pentru ca nu o traieste altul pentru mine… (stai, unde am auzit asta? :D) Da, nu m-am exprimat destul de clar. Daca ti-e iti plac tipi de genul asta inseamna ca placerile tale overall sunt de genul acela, adica extravangante. Si trebuie sa recunosti ca placerile fac parte din viata noastra. Prin definire nu m-am referit la cuvantul “Definitie” ci mai degraba la “Rafinament” precum o definitie musculara, ceva ce te face mai bun, nu care spune tot despre tine in cateva vorbe. -> “dar trebuie sa recunosti ca placerile din viata noastra ne definesc ca oameni.” Stiu, si scuza-ma ca fac lucrurile mai complicate decat ar trebui sa fie. Dar asa sunt eu mai… ciudat decat ciudatii.
Nu lua nimic personal … inseamna altceva. Citeste “cele 4 legaminte toltece” daca nu le-ai citit inca, ca sa intelegi ce voiam sa spun. E funny cum fiecare interpreteaza ce citeste din prisma propiei experiente. Pana la urma fiecare vb pe limba lui 😉
Primul meu comment era o pura filozofie a ceea ce inseamna a-ti trai viata in stil Je m’en fiche! 😉 fara vreo legatura directa cu ce ai zis tu
Da, daca ai vrut sa-mi arati ca esti mai desteapta ca mine atunci congrats… n-ai reusit. Stiam asta prin faptul ca ma subestimez de fiecare data cand vorbesc cu cineva (stii, e mai usor sa apuci pumnalul ascuns atunci cand ai capul aplecat) 🙂
Again… don’t go there… Nu vreau sa demonstrez nimic nimanui. Mi-era mai usor sa-ti explic asa ce voiam sa zic. Si, din scrierile tale, am dedus ca citesti… cu atatea citate. De aceea ti-am recomandat ceva in ce eu m-am regasit.
Nu sunt adeptul cititului. Poate intr-o alta viata cand voi ajunge un arheolog voi citi despre fosile… sau ce au scris ele. 🙂 Prefer sa-mi traiesc viata dupa propriile descoperiri, nu ce as putea afla in carti. Limitata viziune asupra vietii, stiu, dar cu atat mai interesanta si mai intensa. 😛
Se pare ca si aceasta atitudine e un trend ;). Atata timp cat ce citesti te implineste, restul nu conteaza. Dar fiecare isi ia implinirile de unde simte 🙂
Sunt prea singuratic ca sa stiu ce fac ceilalti, dar multam pt. update. 😛 Eu prefer sa citesc suflete si mai ales pe al meu.
Viata o gasesti in oameni, in sufletele lor. Credeam ca asta cauti, citind despre alte suflete. 😉
Atunci cand simti intens si citesti un text, simti mai mult decat trairile unui om, ii simti sufletul. Daca ai intalnit in vreo insemnare de a mea unde scrie “imi place sa analizez” sau “stau la distanta”, atunci inseamna ca nu era caracterul meu cel care vorbea, ci eu 🙂 Ahh si apropo de simtit: Aren`t we quite the talker today? 😀
Si ca sa-ti raspund in totalitate. Atunci cand iti traiesti viata si faci ce iti place, uiti ca traiesti, uiti sa mai stai sa te analizezi, doar devii una cu momentul.
Ce frumos ar fi ca in viata sa nu avem timp de analiza…
Exact ce spuneam… le citesti sufletele… Asta cred ca facem noi toti cu blogul nostru : ne punem sufletul pe tava si savuram sufletele celorlalti
Dar eu mint cu nerusinare. 😐 Cred ca 90% din intamplari sunt minciuni dar 100% simtire.
Tot ceea ce minti e de fapt in sufletul tau 😉
Uhm… eu oarecum sunt nevoit sa ma analizez altfel sunt ca un diavol tazmanian… si nu glumesc.
Tocmai asta e pb.. toti ne analizam, in loc sa traim! Si cateodata pierdem efectiv esenta din cauza asta 😉
“Si, din scrierile tale, am dedus ca citesti… cu atatea citate. ” 😐 What? Citate? Unde? Ahh… Eu le numesc clisee pt. ca dupa parerea mea orice om ar trebui sa le stie… si crede-ma, nu le stiu din carti citite de mine… poate filme, poate din auzite… sunt foarte perceptibil si uit greu. Daca mai adaugi si un pic de logica sanatoasa… well… that`s my writing style.
Si totusi… sa ai un suflet nu e de ajuns.
Corect!
Imi analizez sufletul pentru ca trebuie sa fiu… uman. Ahh… nu mai pot vorbi acum… incep sa ma gandesc la ea si…. well, stii si tu la fel de bine cum e cand gandurile “alea” isi fac simtita prezenta.
Plus ca trebuie sa termin un draft foarte…uhm… 🙂 … o sa vezi.
Eu ma pregatesc sa ies… girls’ night out 😉 Asa ca.. inspiratie! I’ll go live a little
Simtire… de acolo vine inspiratia. Thanks. And have fun!… like i need to tell you that :))
De o ora ma tot gandesc daca sa-ti scriu sau nu. Iti duc dorul gandurilor.
Sorry pt. mesaj. Eram doar melancolic, mai trist. Ignora-le si sterge-le. Sper sa-mi revin.
Esti rea! 😛
Zici? De ce oare crezi asta?
As zice orice ca sa te scot din vizuina ta. 😀 Si hey, se pare ca a functionat. Stiu, nu sunt corect dar… scopul scuza mijloacele? 🙂
:)) Nice!
Sau… as putea sa te las in pace… dar stiu ca nu vrei asta si categoric eu nu vreau asta… I mean, where would be the fun in leaving you alone… i mean, in peace? 😀
Si totusi… de ce esti trista? Din cauza zapezii grele ce aduce frigul cu ea, din cauza lui? Don`t be. Suntem pana la urma toti in aceeasi oala, ca vrem sa recunoastem sau nu. Nu suntem singuri.
Nu tristetea ma impiedica sa scriu.. acum sunt harnica si strang de prin casa. 😀
Well, nu ma refeream la scris cand am intrebat. Ci la tonul tau… din scrieri. Poate sunt doar eu nebun cand vad mai mult decat e de fapt acolo. :)) Ohh well… tralala.
Este melancolie, nostalgie… speranta inabusita… Asa e..
Imi vine sa te iau in brate cand vorbesti asa… intr-un mod prietenesc. Stiu ca ai nevoie de unul, stiu ca eu sigur am nevoie de unul :))