Fara cuvinte

image

De cand ai plecat ma simt intr-una obosita. Parca mi-ai luat toata vlaga cu tine. As dormi zile si nopti in sir, sa treaca o data perioada asta de dupa. Cand simt ca nimic n-are sens, totul e lipsit de viata…

Deja jucam jocul asta de ceva timp si ne-am obisnuit. Pleci, te retragi, te  inchizi… E greu.. M-am retras si eu.. in interior.. La suprafata incerc sa pastrez niste aparente si fac pasi mici spre tine, ca sa nu se rupa de tot. E foarte subtire firul ce ne leaga… si extrem de fragil, in momentele astea. Nu pot sa-ti spun tot ce simt, caci si asa parca port pe umeri toata povara universului. Daca ma deschid, apar asteptarile si imi dublez povara. Prefer sa vegetez o perioada, pana trece ce-i mai greu si ne reintram in normal.

E ciudat cum desi poate e relatia cea mai intens traita pana acum, e si cea mai rationala, pentru mine. Nu credeam ca am atata auto-control. Unele voci imi spun ca in dragoste nu trebuie sa existe control. Eu zic ca anumite circumstante il cer. Desi asa, ajungem poate sa ne ascundem si de noi, nu doar de ceilalti.

Insa privirile, atingerile transmit mai mult decat o mie de cuvinte. Mana ta care se pierde in parul meu, in timp ce ma privesti in ochi si felul in care iti cufunzi apoi fata in el si inspiri adanc… modul in care ma imbratisezi, incercand parca disperat sa ma lipesti pe veci de tine… buzele tale fierbinti, ce le cauta pe ale mele, ca si cand atunci le-ar intalni prima data… respiratia calda pe care ti-o simt pe gat, pe piept, coborand, inspirand de parca ai respira prin mine… Nu am nevoie de cuvinte! Tu ai?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s