Crimă cu premeditare!

Spre mirarea mea, m-a invitat la o cafea. Nu ne-am mai văzut de muuult… de când mi-a zis că vrea să mă cunoască mai bine. Ne-am întâlnit la bistro-ul nostru și am stat mult la povești. Mi-a povestit de hobby-urile lui: cărțile, călătoriile și șahul. Plictisitor ați spune, dar dacă l-ați auzi cum vorbește despre locurile pe care le-a vizitat, cu câtă pasiune descrie fiecare detaliu sau fiecare descoperire din cărțile pe care le citește, ați rămâne efectiv fascinați de lumea în care trăiește. N-am putut să nu mă întreb dacă cu aceeași pasiune face și dragoste… Ochii îi străluceau de-a dreptul când mi-a descris cele 7 minuni ale lumii… tremura parcă de emoție când mi-a spus trăirea pe care a avut-o  când a văzut prima dată eternele si banalele (pentru unii) Piramide, de ex, cât de mic și neînsemnat s-a simțit, dar în același timp una dintre cele mai importante piese ale unui puzzle, fără de care acele piramide n-ar avea nicio valoare.

Este foarte mult timp plecat în delegații prin străinătate și singura lui relaxare când e plecat, este descoperirea a cât mai multe minunății ale acestei planete. Și mie îmi place muult să vizitez, am văzut și eu Piramidele, însă niciodată nu le-am văzut ca prin ochii lui. Am rămas fascinată, ca și cum ar fi fost ceva cu totul nou pt mine. Detaliile descrierilor lui sunt însoțite de fapte istorice și interpretări ale marilor filozofi sau specialiști în domeniu. Are un dar de a povesti, că l-aș putea asculta o viață. Am petrecut aproape 2 ore cu el și parcă trecuseră 10 min de când am ajuns. N-am crezut vreodată că astfel de discuții pot trezi ceva în mine, dar eram atât de incitată, încât dacă m-ar fi luat acolo, de față cu toată lumea, și m-ar fi pus pe un perete, i-aș fi mulțumit la final. 🙂 După ce a cerut nota,  nu m-am putut abține și i-am spus: nu vreau să mă gândesc cum ar putea fi, dacă cu aceeași pasiune faci și dragoste… N-a zis nimic, dar i-am văzut scânteia din ochi și am tresărit efectiv în interior.

Când am plecat, m-a rugat să-l duc cu mașina până în centru, căci își lăsase mașina în service. Foarte surprinsă de rugămintea lui, am urcat amândoi  în mașină, am pus cheia în contact și mă pregăteam să pornesc, când l-am auzit suspinând adânc. M-am întors întrebătoare spre el și nu am apucat să scot nici un cuvânt, căci mi-a luat capul în mâini, și șoptindu-mi grăbit ”mă omori”, a început să mă sărute. Era atât de pofticios, mă sorbea pur și simlu, iar eu mă lăsam moale, condusă de el în acest dans al pasiunii. Am încercat să mă retrag la un moment dat, dar și-a înfipt mâinile în părul meu cu atâta patos, trăgând de el atât de excitant, încât am simțit doar cum se prelinge din mine dorința înnăbușită până atunci. M-am lăsat pradă sărutului lui, am lăsat dorința dureroasă să-mi cuprindă trupul, gemând și scâncind înfundat. Nu știu cât a durat această scenă, pierdusem de mult noțiunea timpului, dar știu că am simțit mângăierea lui cum mă ardea pe fiecare părticică a corpului, descoperind  si inspectând centimetru cu centimetru. Când s-a oprit, l-am privit confuză cum se uită la ceas. Din privirea lui am înțeles că întârziase undeva și am pornit automat mașina.

Pe următoarea stradă la dreapta m-a rugat să mă opresc și să-l las să coboare. Îl priveam năucă cum se îndreaptă spre mașina lui, parcată practic la 100 m de a mea  și abia atunci am realizat toată premeditarea  acelei  faze. Nici nu știam dacă să mă supăr sau să râd. M-a făcut? M-a făcut!!… 🙂

Alegeri…

Alegeri… Sentimente contradictorii… Decizii… Renunț? Merg mai departe? Merită investiția? Merită așteptarea? Cineva îmi spunea zilele trecute că, cu cât așteptarea este mai mare, cu atât pretențiile cresc și dezamăgirea poate fi mai mare in final. Din păcate cam așa e… Însă mă întreb: e posibil să mă fii înșelat în privința lui? ”Promisiunea” atingerii lui, a sărutului lui fierbinte, umed și năucitor, care aproape m-a lăsat fără suflare, să fie doar amăgire? Și acum îi simt mângâierea pe încheietura mâinii, când mi-a luat mâna în mâna lui și mi-a spus: ”vreau să știu totul despre tine!”… Privirea plină de dorință… răsuflarea plină de emoție… vocea tremurândă… nu pot fi toate minciuni! Și feeling-ul acela intens când mă gândesc sau vorbesc cu el, nu poate fi amăgire! Întâlnești rar astfel de sentimente…

Cred că e păcat să dau cu piciorul înainte de a afla unde ar putea duce. Însă câtă răbdare mai trebuie să am? Cât îi va lua lui să-și facă curaj și să-și depășească temerile? Îl simt acolo, îl simt că vrea, însă se pare că încă sechelele sunt mai puternice. Mingea e la el în teren. Depinde dacă îi place mai mult să dribleze sau să înscrie! :))  Ce comparație am găsit! Dacă stau bine și mă gândesc, sper să-i placă și una și alta. 😉

Așteptarea e luuungă…. Provocarea e maaare… Răbdarea mea nu va cunoaște limite! 😀

Update…

Long time, no writting… Multă muncă, proiecte noi, delegații, hoteluri… oboseală… Și uite așa e aproape primavară. Aproape ca în sufletul meu. 🙂 E ciudat cât de ușor se pot apropia 2 oameni. Doar prin povești, sinceritate, destăinuiri.. Am povestit mult, dar n-am mai reușit să notez. Am aflat multe, nesperat de multe și am găsit răspunsul la niște întrebări.

Cel mai important: ”fructul interzis” e ceva la ce nu mă așteptam. Trebuie să recunosc că tot acest timp am crezut că este căsătorit. De fapt, realitatea este alta: mai de mult a trăit o iubire intensă, o dragoste foarte pasională. Totul era prea frumos ca să fie adevărat și s-a sfârșit într-un mod ciudat, foarte de neînțeles pentru el: ea i-a spus într-o zi că de fapt ea are o sensibilitate tactilă foarte scăzută, că simte foarte puțin din tot ceea ce manifestă și că… ea nu a avut niciodată în viața ei orgasm. Că a mimat de fiecare dată totul, nu doar cu el, că știe că a greșit, dar așa a fost ea de la primul ei iubit, care i-a spus că îi place să o audă gemând, urlând chiar!…  Și atunci totul s-a năruit pentru el: realitatea, încrederea, pasiunea, dragostea… Nu înțelegea de ce ea îl mințise tot acest timp, de ce a jucat atâta teatru, de ce nu a avut încredere în el să-i spună de la început,  cum de el nu și-a dat seama, ce a fost real din tot ce au trăit etc. N-a putut să treacă peste asta și s-au despărțit. S-a închis foarte mult în el, și-a pierdut încrederea în el, în femei, în  relații, în tot. A avut o perioadă lungă, de vreo 6 ani, în care s-a folosit de toate femeile pe care le-a cunoscut, fără să le ofere nimic în schimb, fără să-l intereseze sentimentele, dorințele, așteptările lor… Apoi, timp de 2 ani a luat pauză de la tot, s-a canalizat pe el, a trecut prin mai multe etape de dezvoltare personală, a facut și terapie, a reușit să înțeleagă că ea avea de fapt o problemă, că nu el fusese de vină și, în măsura în care a putut, a iertat-o. A încercat chiar și o relație de 9 luni, care nu a mers, pentru că erau prea diferiți, cu alte așteptări de la viață, și… în final, a dat peste mine și………. toate temerile vechi i-au revenit. Sechelele legate de realitatea a ceea ce simte îl macină și îl fac să păstreze distanța, pe cât poate. Însă e cam greu… 🙂

Povestea m-a dat și pe mine peste cap, m-am chiar speriat, mi-am dat seama că o să fie greu să-i câștig încrederea, că nu depinde numai de mine, că până nu o să reușesc nu o să putem avansa prea mult etc. Însă, cu timpul, am realizat că eu nu trebuie să fac nimic, decât să fiu eu, că nu port vina tuturor femeilor din viața lui și că doar el singur își poate rezolva problema. Așa că aștept… povestesc… ard de nerăbdare … și… las primăvara în sufletul meu. 🙂 Dar… problema este că rândul meu de destăinuiri nu a venit încă. Și mă întreb cât o să pot să mă deschid eu în fața lui, fără să-l speriu și.. oare o să mă înțeleagă? …

Destăinuiri… sau nu? – partea a II-a –

Pentru că am fost dojenită că eu nu fac nimic în relația asta, am pus mâna pe telefon și am tastat:

– Hey! Busy?

– Am vreo 10 minute libere. Ce faci?

– O pauză și eu… Am zis să-mi exercit responsabilitățile, să te abordez eu prima de data asta. 😉

– Deci m-ai luat în serios? :)) E bine… Înseamnă că avansăm.

– Păi… se deschisese un subiect interesant ultima dată. M-am gândit că îl uităm dacă trece prea mult timp.

– Ah… chiar: spuneai la un moment dat că femeile nu pot avea relații fără sentimente. Dar ai iubit vreodată cu adevărat?

– Da.

– Ce te face să spui că a fost dragoste adevărată?

– Am iubit într-atât încât am plecat ca să-i ofer fericirea…

– Adică el nu a mai vrut?

– Adică a fost complicat…

– Te credeam tipul de femeie pentru care „complicat” nu există… Credeam că la tine se găsesc soluții întotdeauna când vrei ceva…

– Da.. doar că atunci când te lovești de bariere sociale de care cealaltă persoană nu poate trece… când preferă să aleagă soluția ușoară, conformă cu preconcepțiile societății în care trăim, nu ai de ales: te retragi și îi acorzi șansa la fericire fără tine!

– Nu înțeleg… era căsătorit și nu crede în divorț?… Sau…

– Nu. Vroia să se poată căsători la un moment dat. Și cu mine nu putea.

– Adică e credincios și sunteți de religii diferite?

– Ți-am spus că a fost complicat… nu are legătură nici cu religia…

– Acum chiar că m-ai făcut curios…

– Curiozitatea strică la frumusețe…

– Deci nu vrei să-mi spui?

– Nu sunt încă pregătită să-ți spun, căci nu știu cum vei reacționa când vei afla.

– Ce poate fi atât de grav?

– Nu e grav, e… altfel.

– Dacă nu te simți în largul tău să-mi spui, nu îmi spune… încă.

– Hmmm… mi-e greu să cred că mă lași să scap așa ușor… Deși și tu îmi ești dator cu o poveste. 🙂

– Nu cred că se pune așa problema. Știu că-mi vei spune, doar că încă nu e momentul. Dacă nu ești sigură că poți să-mi spui, înseamnă că ai da prea mult din tine spunându-mi și s-ar putea crea apoi involuntar nevoia de a primi ceva în schimb. Nu e cazul. Când oferi o parte din tine celuilalt, trebuie să o faci necondiționat, fără alte așteptări.

– Îmi place cum gândești. 😉 Adevărul e că în ziua de azi cea mai mare problemă sunt așteptările pe care le avem de la ceilalți. În momentul în care ne place cineva, automat ne așteptăm să se comporte într-un anumit fel cu noi. Să ne trateze cumva diferit, prioritar… Maaare greșeală! 🙂

– Da. E un instinct involuntar, aș spune. Și ai dreptate, e problematic. E foarte greu să reușești să rămâi detașat, în timp ce ai sentimente. Să nu te influențeze comportamentul celuilalt față de tine.

– Păi pentru unii detașarea înseamnă lipsa sentimentelor. Cum poți avea sentimente și să rămâi detașat în același timp?

– Mda… e o contradicție acolo, în termeni emoționali. Deși dragostea ta pentru o persoană nu ar trebui să depindă de comportamentul ei față de tine… ci de comportamentul ei in general. Ar fi muuulte de spus aici… doar că cele 10 minute ale mele au expirat. Rămâne pe data viitoare. 🙂 Să ai o zi frumoasă!

– Și tu la fel!

Destăinuiri… sau nu?

Sâmbătă după-masa. Primesc sms:

El : Hello!

– Ooo, hello!

– A doua oară săptămâna asta. Still keeping track?

– :)) Să zicem că ai câștigat ceva teren…

– Dacă îți spun că de câteva ori pe zi mă gândesc să fac asta… zilnic… mai câștig câțiva metri? :p

– Să zicem că apreciez! Daar… doar asta te gândești să faci când te gândești la mine?

– Asta e lovitura sub centură… acolo prefer mai finuț. 😛

– :)) Eu am rămas la “va urma” … Am zis să continui de acolo…

– E un subiect cam delicat de discutat prin sms.

– Ne vedem deci la o poveste? ;;)

– Ne vedem, dar nu azi.

– Aha… iar mă pasezi.

– Promit că soon. Dar îmi trebuie un pic de curaj să mă destăinui. 😀

– Nu vreau să te grăbesc. Dar chiar m-ai facut curioasă cu fructul interzis. Mi-e și teamă să mă gândesc ce vrea să însemne.

– Îmi place să te știu curioasă. Înseamnă că te gândești la mine.

– Te credeam suficient de capabil să mă faci să mă gândesc la tine și altfel.

– Nu știu… sunt?

– Vrei hrană pentru ego? Trebuie să mai muncești pt asta.

– Ce rea ești cu mine! 🙂

– Păi… dai cu țârâita.. dau cu țârâita. Reciprocitate! Cel mai sănăos mod de a construi o relație.

– Reciprocitate zici? Hmmm… Ceri ceva ce tu nu oferi… De ce oare?

– Cum adică?

– Te plângi că eu te caut rar… De câte ori m-ai căutat tu?

– Ah…întotdeauna am avut senzația că aș putea deranja.

– Ți-am zis eu vreodată asta?

– Nu… dar…

– Stop assuming! 🙂

– Yup, ai dreptate. Old habbits die hard…

– ??

– Să spunem că am avut și relații mai puțin perfecte înainte… 😀

– Există relații perfecte?

– Ok… Point taken. M-am exprimat greșit. Am avut relații mai puțin comode… cu multe complicații.

– Căsătorit?

– Contează?

– Pură curiozitate… A fost pe sentimente sau pe interes?

– O femeie nu prea poate avea relații fără sentimente…

– Cum nu? Nu e în trend relația fără implicații? Nu asta caută femeile în ultimul timp?

– Eu zic că aparențele înșeală. E poate un mecanism de apărare. Majoritatea bărbaților fug de relații, iar femeile încearcă să se adapteze. Dar totul e la suprafață. Sunt poate mai câștigate așa.

– Cum adică?

– Păi… dacă el simte și îi spune, a spus-o el primul. Dacă el nu simte, fata cade în picioare, căci nu-și arată sentimentele.

– Mda… e ciudat jocul ăsta de care-pe-care. Nu l-am înțeles niciodată.

– Nu? Dar ce… tu nu-l practici? 😛 (îl practică la greu, if you ask me!)

– Din câte știu nu.

– Mă bucur că îți place să crezi asta. ;)) Acum va trebui să te las, căci trebuie să plec. Aștept cu nerăbdare continuarea. Pa paaa!

– Daaa și eu aștept …. mai multă implicare din partea ta. 😛  O zi minunată!

Fructul interzis…

 

SMS: – Cu ce ești îmbrăcată?

(Un maieu mulat și colanți… fără sutien)

– Într-un halat de mătase… tocmai am ieșit de sub duș.

– Hmmmm… Ce culoare e halatul?

– Roșu.

– Îi simți răcoarea pe trup?

– Daaa … Mă chiar gândeam cum atingerea lui îmi înfioară trupul!

– Îți plac mângâierile fine ca mătasea?

– Mă relaxează și mă incită în același timp. Îmi place, de exemplu,  să simt pe sfârcuri atingerea materialului când mă mișc. E ca o mângâiere fină cu limba…

– Ai sânii sensibili?

– Și la mângâieri și la mușcături.

– Aaaa… deci îți place și mai dur!

– Îmi place! Totul ține de atitudinea celuilalt.

– Gata, că îmi faci poftă…

– Așa ușor capitulezi? ;))

– Eram incitat înainte de a te butona… îți dai seama cum sunt acum, când te aud parcă cum gemi sub atingerile mele… Parcă și simt gustul pielii tale în timp ce te mușc ușor de sâni!

– Am și eu o curiozitate: ce sunt eu pentru tine?

– Schimbi subiectul… ook! Tu pt mine? … Fructul interzis!

– Interziiis? ….. tradu!

– E prea mult de spus acum.

– Eu am timp … acum!

– Din păcate eu nu… acum.

– Încerc și eu să înțeleg ce vrei de fapt de la mine. Căci povestim o dată pe săptămână… În traducere pentru mine asta înseamnă că îți amintești de mine cam o dată pe săptămână…

– Realitatea este alta. Știi tu vorba aia cu ”în lac se vede invers…?” Ca să nu te parafrazez și să spun: Before assume, try the crazy thing called asking! 🙂

– Și dacă întreb primesc alt răspuns…?

– Acum nu, că nu mai pot vorbi. 14 oameni așteaptă după mine să ”trimit un mail urgent”. :D.  Așa că: va urma…

Se întoarce roata…

El: Knock, knock!

Eu: Who’s there?

El: În sfârșit… Ce faci?

Eu: La o cafea cu o prietenă.

El: Adică mă bârfiți? 😉

Eu: Ai vrea tu! Mai ai de muncit ca să devii așa de important.

……….

Și iar nimic. Nici un răspuns. S-a supărat… Ce nesimțită și eu… după ce că o săptămână nu i-am răspuns la niciun mesaj. Am fost plecată o săptămână în Austria la munte. Ski, relaxare, spa, răsfăț… Energie curată! Mai ales pentru suflețelul meu, căci n-am fost singură. Am fost cu prietena mea, cea cu care mi-am împățit adolescența, tinerețea.. sufletul! Și am retrăit mare parte din nebuniile de atunci, reîncărcându-mi bateriile pentru încă 1 an. Ca în fiecare an,  mă reîntorc din escapada noastră plină de viață, plină de vise, gata să înfrunt orice piedici mi s-ar pune în cale! Dar cu sufletul la fel de mic, căci știu că o mai văd abia peste 1 an.

Și în toată această săptămână nu am răspuns nimănui. Implicit nici lui… Mi-a scris de 3 ori și l-am ignorat total. Iar acum îl jignesc… Dar în acest moment nimic nu contează. Nu după acea săptămână. Nimic nu îmi poate știrbi fericirea…

Spre seară, în timp ce îmi savuram acasă paharul de vin,  primesc din nou mesaj:

El: Ești supărată pe mine?

Eu: De ce aș fi? (M-a abordat de 2 ori într-o zi!! Wow!! S-a intors roata… 😉 )

El: Mă ignori atâta timp și apoi faci mișto de mine…

Eu: Am fost plecată…

El: Plecată…? Dar ai primit mesajele mele?

Eu: Sincer sau politicos?

El: ??

Eu: Continuam să fac mișto…

El: Îți arde de glume.. pe seama mea?

Eu: Îmi arde de glume.. punct!

El: Cineva a avut o zi bună?

Eu: Mai bine zis o săptămână bună…

El: Dar pe unde ai umblat?

Eu: Austria.

El: Business or pleasure?

Eu: Just pleasure…

El: Ahaaaaa… cineva got lucky!

Eu: Poți să spui și așa…

El: Credeam că sunt singurul bărbat interesant din viața ta..

Eu: Știi vb aia: before assume ,try the crazy thing called asking? 😛 Să înțeleg că ești gelos?! ;))

El: Hmmmm… ți-ar plăcea?

Eu: Ceea ce mi-ar plăcea nu are legătură cu gelozia!

El: Și ce ți-ar plăcea?

Eu: Să ai curajul să ne vedem… la un vin, la o poveste… poate în fața unui șemineu în care să ardă mocnit focul… Parcă ziceai că ai șemineu?

El: Să înțeleg că te auto-inviți la mine?

Eu: Îmi place să iau inițiativa când am ceva în minte.

El: Crezi că e înțelept să vii la mine?

Eu: Adică mă ameninți?

El: Nu… doar testam terenul…

Eu: Și? Concluzia?

El: Toate la timpul lor… Buh-bye for now!!

…….

Și roata s-a întors din nou… He’s back on top!